Veșnica și obositoarea reclamație că filmul românesc se petrece în aceleași apartamente înghesuite din blocuri comuniste e contrazisă din nou de filmul
Apartamentul (2017), a cărui acțiune vioaie are loc într-o locuință modern mobilată și împrejurimile ei proaspăt zugrăvite. Un scurtmetraj cu un puternic aer de thriller al
Cameliei Popa, regizoarea filmului
Pup-o mă!, care s-a aflat pe locul trei în
topul cele mai vizionate filme românești lansate în 2018.
Apartamentul începe ca o dramă de cuplu. Ea nu-și găsește inelul, el se preface că nu știe nimic. Bănuiala infidelității plutește printre replicile tăioase. Nesiguranța e într-un final alinată de un moment de tandrețe. Apoi el se duce după țigări, ea merge să ducă gunoiul. Un sunet îi atrage atenția femeii. Undeva mai sus, la etaj, se petrece o crimă odioasă. Martoră la transgresiune, femeia e observată și devine din privitor, o posibilă victimă. Jocul de urmărire dintre ea și agresor ia seamă de întregul spațiu pus la dispoziție și îl exploatează la maximum — o casă a scării aseptică, culoare întunecate, și un lift, unde suspansul e ridicat la maxim.
Popa se folosește de uși (încuiate sau deschise), de respirații captate de aproape și muzică extradiegetică parcă scoasă direct dintr-un dosar de film palpitant, pentru a livra un exercițiu de tensiune dramatică executat onest. Ce se simte disjunct în film, însă, este probabil deconectarea instrumentelor dramatice de la ponderea reală a subiectului abordat. Balansul dificil dintre palpabilitatea situației și elementele de gen care o decorează este mai degrabă slab. Apartamentul reușește să te țină cu sufletul la gură de la început și până la final, chiar dacă oferă uneori senzația de déjà vu.
Pe
cinepub.ro mai puteți vedea scurtmetrajele
Cangurul singuratic (2014) și
2 lei 60 (2017), ambele regizate de Camelia Popa.
