Colocviile revistei „Cinema”: Secretul lui Nemesis sau puterea satirei
În general, actorul „teoretizează” intim actul de creație care este în fond, interpretarea unui rol. De aceea pot apărea stângăcii gen, generate de timiditate, în momentul discuției despre „ce sau cum” au interpretat ceea ce foarte multă lume a văzut. Speranța actorului este că publicul i-a depistat clar gândurile, subtextele care i-au declanșat acțiunile într-un anume mod și nu altfel.
Comedia cinematografică, gen deosebit de dificil, pretinde actorului o precizie aproape matematică în gradarea stărilor, efectelor și dinamicii interne a personajelor. De aceea acest gen, cred eu, nu se poate crea decât într-o echipă de prieteni care să se cunoască foarte bine, care să se sprijine, cu generozitate, care să se întâlnească la lucru cu bucuria revederii, pentru a crea acea stare de „joacă” specială, fără de care nu se poate naște comicul. În viață nu spui glume când ești trist, în filme e foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să faci un om să râdă dacă nu ești tu bine dispus. Nu-i așa?
Secretul lui Nemesis, cred eu, a avut foarte atent pregătit climatul despre care vorbeam.
Titus Popovici, acest mare cunoscător al cinematografului, își „scrie” personajele principale după ce-și cunoaște foarte bine interpreții,
Geo Saizescu, acest perseverent maestru al comediei, lucrează cam cu aceeași echipă de actori, pe care îi iubește și îi conduce cu tact și profesionalism în „decuparea” gagului.
Iar când interpreții sunt
Dinică-Nemese, sau
Ștefan Mihăilescu Brăila-Bachus nu se pot naște decât personaje antologice pentru comedia cinematografică românească. Puterea satirei, manifestata prin râsul sănătos prin care este atacat răul de orice natura, este astfel, pusă la dispoziția publicului prin intermediul unor creații de excepție, iar când în jurul acestor doi mari interpreți trăiesc și dialoghează
Carmen Galin,
Stela Popescu,
Ileana Stana-Ionescu,
Sebastian Papaiani,
Jean Constantin,
Dumitru Rucăreanu sau
Horațiu Mălăele — comicul este filtrat cu știința și profesionalism și rezultatul poartă un nume simplu, dar foarte prețios: adeziunea publicului. Adică, și mai simplu: succes.
