REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film

3 zile dintr-un jurnal de culise


8 august 1972
…Prima zi de filmare. Plecăm bine dispuşi spre Voineasa.
     Peisaj de vis: florile pământului! În drum, toată echipa îşi cumpără mâncare de la Călimăneşti. Cântăm, deşi ne înspăimântă serpentina periculoasă. Ne bucurăm de ceea ce ni se oferă privirilor: splendidul plai oltenesc, miraculosul spaţiu mioritic.
     Pe un timp „plein soleil”, (ieri la ziua de pregătire norii mă puseseră pe gânduri), am tras primii zeci de metri de peliculă.
...păcălească. L-am filmat.pe Păcal travestit în preot, ca să nu fie prins de bandiţi. Papaiani a filmat cu o barbă împrumutată de la un ...ţap. (I-am ras ţapului barba, l-am machiat pe Papas cu ea şi, ca să nu se supere cumva stăpânul ţapului, la înapoiere i-am lipit-o adevăratului posesor (adică ţapului la loc!)
     Seara la TV s-a proiectat „Aceşti îngeri trişti” de D.R. Popescu, în adaptarea şi regia mea grozavă coincidenţă! (...Dimineaţa, cotidianul „Scânteia” recomanda spectacolul TV ca pe o lucrare remarcabilă).
     Filmarea a fost precedată şi de câteva nereguli „normale”, sigur provocatoare de nervi — dar, ca-ntotdeauna, le-am rezolvat cu calm şi înţelegere…
...Cineva din echipă (care lucra prima oară cu mine) îşi exprimă nedumerirea faţă de calmul meu, socotind necesare din partea mea intervenţii dure faţă de vinovaţi: „păi, nu aşa se face comedie!!” zic eu.
     Pentru că, domnilor, comedia reclamă din partea creatorului multă disponibilitate intelectuală şi sufletească în stare să creeze în jurul său o atmosferă de bucurie şi entuziasm!
8 septembrie 1972
     Aceeaşi mulţime de actori la Râmnicul VâIcea. Teribili aceşti oameni profesionişti şi colegi care de dragul filmului (şi al meu!) fac din puţine cadre tipuri memorabile. Docili, inventivi, în limita solicitării, se ocupă şi de chestiuni legate de organizarea filmării. E o scenă grea: filmez alaiul celor care caută „fundul Oltului”.
     Filmez la Jiblea Nouă. Apare un cocoşat cu un târn în spinare. Îl achiziţionez pentru filmare.
…Şi pe nebun. Nebunul satului. Îl solicit. Fuge închinându-se: „nu vreau poze”.
     Nervi: n-am transfocator de 500 ca să putem filma de pe un mal al Oltului pe celălalt! Caut cu G. Cornea o soluţie. (În timp ce se consumă nervii unora, alţii bat nucii din livadă!)
     Inspiraţie de moment: cadrul să debuteze cu omul cu târn care aleargă spre ceva. Prin transfocare să descoperim proştii care caută „unde-i Oltul mai adânc? — acolo de unde vine apa” sau „acolo unde se duce apa” — ca apoi cadrul să se concentreze pe un „comando” format din personajele interpretate de Nucu Păunescu, Vasile Ichim şi de mine... Sunt însoţit în acest film (ca interpret!) de un tic specific, o găselniţă personală, socotită ca inspirată de toată lumea, dar (necunoscându-i sensul) comentată astfel de Dorina Lazăr: „...săracu' Geo, ce tic nenorocit, la vârsta lui!”
     Zi de bâlci la Jiblea. Satisfăcuţi că am tras 75 m utili, mergem să ne deconectăm.
(Îmi amintesc cu plăcere şi cu emoţie că acum nouă ani — în tinereţe —am filmat aici o secvenţă de succes din Un surâs în plină vară cu S. Papaiani şi Nineta Gusti!).     La filmare a participat şi Vasilica Istrate care l-a ajutat pe G. Cornea în supravegherea cadrului în care mă găseam eu ca actor!
     N. C., regizor de teatru, vrea să facă filme. Mă solicită şi îl accept în echipă în calitate de asistent — să înveţe „meserie”, dar astăzi, după câteva zile de muncă, pleacă: el voia să facă muncă de… concepţie!
     Asta-i „mal entendu-u!”: asistenţii şi secunzii noştri vor să facă muncă de concepţie (nimic rău în asta). Dar eu, ca şi ceilalţi realizatori principali de film, dorim lângă noi mai ales capacităţi organizatorice, personalităţi în stare să domine uriaşul angrenaj administrativ-organizatoric prezent într-o echipă de filmare care să ne favorizeze creaţia!
     Seara, la un cinematograf din localitate, vedem câteva secvenţe cu fraţii Păcală în lupta cu bandiţii.
     Echipa şi cei câţiva olteni, ascunşi sub scaune, (rămaşi după proiecţia anterioară!) se amuză copios.
     Braşoveanu — Cioranu un cuplu reuşit. Încă unul, pe lângă S. Papaiani — Mariella Petrescu, care-mi dă speranţe.
Octombrie 1972
     Nu filmez de câteva zile. lar plouă. Dezolare. Nervi. Răceală… tuşesc. Doctoriţa Anca Moise, soţia scenografului VirgiI Moise, îmi recomandă reţeta:
1 gr. Vit. C pe zi (2 fiolex500 mg.)
4−6 tablete aspirină
sirop de tuse — Syrogal
ceai de tei şi...
     Să nu mai urli la Virgilică!!!
(Pliant de prezentare film, 11.03.1974)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: geo saizescu, pacala film, pe platouri

Opinii: