România așa cum e ea: cu lucruri ridicole și lucruri emoționante, cu sărăcie de lumea a treia și prețiozități de țară superdezvoltată, cu oameni care încasează stoic discrepanțele și oameni care țintesc cu orice preț spre alte zări de soare pline. Asta își propune să surprindă
Cristian Mungiu în primul său lungmetraj de ficțiune,
Occident, și reușește de minune.
Cine a văzut în prealabil scurtmetrajele lui Mungiu (
Mâna lui Paulista,
Zapping,
Corul pompierilor,
Nici o întâmplare) știe la ce să se aștepte: o minte foarte ascuțită, un ochi extrem de atent la ceea ce se întâmplă în jurul său, un simț al umorului hiperdezvoltat, un simț al măsurii rar întâlnit. Nu-i plac excesele, nu-i stau în fire răutățile, nu face lucrurile pe jumătate, nu spune ceva în care nu crede. În plus, Mungiu e un excelent dialoghist — lucru rar în filmul românesc și cu care se mai pot lăuda doar
Nae Caranfil și
Cristi Puiu. Apropierea nu e întâmplătoare deoarece, deocamdată, ei trei au înțeles cel mai bine ce îi trebuie cinematografului românesc pentru a se putea vorbi cu adevărat despre „o reînnoire“.
La
Occident se râde deși nu e neapărat o comedie deoarece, până la urmă, este un film despre despărțire: un cuplu se destramă pentru că femeia nu mai suportă mizeria vieții cotidiene și alege să plece în Franța cu un om pe care însă nu-l iubește, o nuntă se anulează pentru că mirele dă bir cu fugiții, niște părinți constată că toată viața au agonisit degeaba pentru că fiica lor va pleca și ea în Germania. Occidentul îi absoarbe ca o bulboană. Unii se lasă greu (fata pe care mama o împinge să plece), alții nici nu realizează ce se întâmplă (copilul de grădiniță care e înfiat de un olandez), alții care au făcut deja pasul au plătit pentru el.
Occident este totodată un film despre destinul care regizează întâlnirile și despărțirile și care nu e negociabil. Astfel, filmul lui Mungiu este o înlănțuire de povești grave, tratate
a la legère pentru că în viață trebuie să știi să râzi ca să poți merge mai departe.
O echipă de actori bine aleși și bine conduși – ce înglobează omogen tinere talente și interpreți consacrați — execută cu brio partiturile contribuind la reușita acestui film care deja are o carieră internațională (prezentat la Cannes, invitat la Cottbus, Salonic, Montpellier).
