Lucia Sturdza Bulandra
- Actress
- Born: 25.08.1873 in Iași
- Died: 19.09.1961 in București
She was a descendant of the aristocratic Sturdza family, which held great political power in Moldavia and later Romania.
She initially planned to pursue a career in education, but after graduating from the faculty of Letters and Philosophy of the University of Bucharest, she became interested in acting.[5] She was forbidden from using her family name in the theater by her paternal grandparents, but ignored the order. She made her stage debut in 1898, at the National Theatre Bucharest. In 1914 she started her own private theater company, the Queen Maria Theatre, alongside her husband, Tony Bulandra. In 1947 she joins the newly reopened Municipal Theater in Bucharest and acts as its director until her death in 1961.
After her death, the theater was renamed in her honour and is now known as the Bulandra Theatre.
Trivia
- Descendentă pe linia domnitorului Mihail Vodă, în familia Sturdza.
- După premiera din 1898, a primit o telegramă de la bunica ei, care-i interzicea să folosească numele familiei ca actriță.
- A primit distincţii precum Bene Merenti, clasa I, Meritul Cultural, clasa I şi clasa II, Vulturul alb Iugoslavia), Ordinul Muncii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului.
- Publică volumele ”Actorul şi arta dramatică” (1912) şi ”Amintiri” (1956).
- Banca Națională a României a pus în circulație o monedă comemorativă, cu valoarea nominală de 10 lei, în scop numismatic, cu chipul actriței, la 10 iunie 2013. S-au emis 500 de exemplare.
Lucia Sturdza Bulandra despre cariera actoricească:
„N-am fost atrasă în teatru de focul sacru de care aproape toţi actorii spun că sunt stăpâniţi; de altfel, nu mai eram la primii mei paşi în lupta pentru viaţă, pentru asigurarea existenţei şi independenţei mele sociale – şi nici nu aveam vârsta când entuziasmele tinereţii explică avântarea în necunoscut, în mrejele îmbătătoare ale unei fantezii pline de făgăduinţi. Nu: aveam douăzeci şi cinci de ani în 1898. Terminasem Facultatea de Litere şi Filosofie şi încercasem – nu o dată, dar zadarnic – să capăt un loc în învăţământ pentru a-mi asigura o viaţă independentă.” (Amintiri, amintiri)
„Ca să domnească, actorul trebuie să abdice. În perfecta-i personalitate rezidă marea artă a actorului. Este o dedublare, în care actorul se supraveghează pe sine în îndeplinirea construirii unui alt personaj, al aceluia visat de autor. Scopul va fi atins numai atunci când transformarea dă impresia de adevăr, de perfectă coeziune, de convingere aprofundată…”.
