Întâmplarea a făcut să-mi cadă sub ochi o notiță în care se anunța că filmul
Balada lui Scarlet Cahul,după o idee de
Fănuș Neagu (deci un film de-al nostru!) a luat Marele premiu la Tokio în cadrul CILECT-ului (Comitetul Internațional al școlilor superioare de artă cinematografică și televizată) la sesiunea din octombrie 1974. Am aflat apoi cine sunt realizatorii premiați și am avut șansa să văd și filmul. Ca de obicei a apărut întrebarea de ce totuși atâta liniște în jurul tinerilor absolvenți? Pentru că realizatorii sunt absolvenți ai I.A.T.C.- ului.
Balada lui Scarlet Cahul în regia lui Climeht Slavov și imaginea lui
Ștefan Fay Ștefan și-a meritat, cred, acest premiu, în mare parte datorită operatorului, care, la rândul său, prezentind la cenaclul «Victor Iliu» alte două filme
Gestul omului și
Fructul pământului, în dublă calitate de regizor și operator, certifică posibilitățile unui debut de încredere în meseria sa.
În cele trei filme este evidentă tendința obsedantă a operatorului de a obține prin imagine efecte convingătoare ce servesc ideii generoase a libertății omului, a refuzului categoric al oricărei agresiuni distrugătoare, a apărării umanismului. Spre a-și servi conținutul filmelor —
Gestul omului și
Fructul pământului încadrându-se clar într-un ciclu — Ștefan Fay Ștefan aplică un nou procedeu de tratare a imaginii — «magicolor», procedeu omologat, bazat în principal pe efectul solarizării. N-are rost a explica tehnica pură a procedeuIui, cum s-a pornit de la incontrolabilul efect Sabatier, importantă este impresia ce o lasă o astfel de imagine tratată și imensele sale posibilități de exploatare. În
Gestul omului cele șase minute de film «ard», este o imagine a omului constructor «aureolat» și la propriu și la figurat.
Poate că a venit timpul să vorbim și despre acest «magicolor»?