Pensionarul Pişcoci (ex-Moş Gerilă, actualmente Moş Crăciun într-un bloc amărât dintr-un cartier amărât al orăşelului unde nu se-ntâmplă nimic, în care se-ntâmplă
A fost sau n-a fost??) o spune, la un moment dat, în cursul emisiunii de televiziune care ţine jumătate din film: "la centru" (adică la Bucureşti), Revoluţia a fost "tare"; cu cât te îndepărtezi însă de Capitală, ea a fost din ce în ce mai moale - precum felinarele care se aprind, pe rând, de la centru către margine...
Te pui cu legile fizicii? La "margine" (adică în orăşelul din film), n-a mai fost (chiar) o Revoluţie, ci una mică: o "revoluţică"! Loc mic, locuitori puţini: abia dacă s-a strâns o mână de oameni, şi ăia pitiţi după monumentul din - exact! - centru (gardianul de la Primărie nici nu i-a văzut). Şi tot aşa.
Cel mai dărâmător, în acest film dărâmător ca o dinamită cu gaz ilariant care este debutul lui
Corneliu Porumboiu în lungmetraj, este diminutivul. E ca şi cum te-ai duce la un restaurant, ţi s-ar aduce meniul, n-ai înţelege nimic şi ai chema chelneriţa; ea ţi-ar explica: "Avem ciorbiţă de văcuţă, tocăniţă cu ciupercuţe, fripturică cu cartofiori prăjiţi..." Înlocuiţi felurile de mâncare cu o "revoluţică" fiartă la foc mic şi aveţi modul de preparare al Umorului Uriaş care dă în clocot în acest film; este - iarăşi, ca în fizică - invers proporţional cu minimalismul ingredientelor.
Cine nu şi-ar fi imaginat că se poate face un film de 80 de minute, cu actori cvasi-necunoscuţi, cu un sub-buget care să ruşineze CNC-ul autohton (care n-a dat un sfanţ!) şi care să spună mai mult despre haosul pre- şi post-revoluţionar decât zeci de sergiunicolaeşti, să se ducă să vadă
A fost sau n-a fost?: este un exemplu ideal de
"less is more". Trei personaje (principale, să le zicem) stau proptite în scaune într-un studio micuţ, gen OTV de provincie: Pişcociul deja-amintit (
Mircea Andreescu, perfect), un profesor alcoolic (
Ion Sapdaru, perfect) şi realizatorul emisiunii (
Teo Corban, perfect) dezbat dacă a fost, sau nu, Revoluţie la ei în oraş. Copertele filmului îţi arată oraşul (gri), micuţa viaţă (tot gri) a fiecăruia şi a câtorva altora, cum se aprind / se sting felinarele etc. Este trist. Este comic. Este jubilator: cea mai bună comedie de la Revoluţie încoace!
()
