”Profu’” sau lecția despre educație, văzută de Alex Brendea

     Nu știu alții cum sunt, dar când l-am vazut pe Profu’ lui Alex Brendea mi-am amintit de matematica pe care am învățat-o în anii ’70, când am intrat la liceu fără ”pregătire specială”, adică meditații. Doar că profesoara mea era elegantă, serioasă și severă, spre deosebire de Dorin Ioniță, care e serios, dar relaxat, chiar nonconformist. Copilăria lui dintr-o zonă săracă din marginea Brăilei, unde ”dacă lăsai sapa la poartă și plecai în spatele curții, n-o mai găseai”, dar unde avea profesori pe care îi admiră și azi, l-a determinat să se facă profesor de matematică. Secvența cu care se deschide filmul este chiar în curtea părintească. Din întâmplare, a ajuns la Bistrița, unde oamenii ”își lăsau uneltele pe câmp și le găseau a doua zi”, așa că și-a dorit să trăiască în acel loc. Ca orice profesor de matematică, după orele de la școală, avea ”meditații”. Muncind în continuu, obosit și fără viață personală, Dorin Ioniță a agreat ideea unui elev, și-a dat demisia din sistem și a deschis un cabinet particular de matematică. Pentru că este un caz singular, nici nu există reglementări legislative pentru el. De altfel, profesorul își spune răspicat părerea despre sistemul de învățământ, un domeniu cu legislație volatilă, schimbată la un an-doi, în funcție de ministru.
     În acest an, după 30 de ani și 15 minute, al lui Ștefan Mandachi, care este focalizat pe problemele de infrasctructură, Profu’ lui Alex Brendea ne aduce în prim-plan nu numai un cadru didactic, ci, indirect, hibele sistemice ale învățământului. Cei doi cineaști sunt foarte tineri și au o privire critică asupra ultimilor 30 de ani de guvernare. Dacă adugăm Lemn, Totul nu va fi bine sau Grădina sovietică, conturăm o imagine pentru campania ”Documentarul contează”, inițiată de Monica Lăzurean-Gorgan.
     Unul dintre elevii lui este Alex Brendea, care s-a întors, după mai mulți ani, să facă un film despre Profu’, cu care debutează în regia de documentar, el fiind director de fotografie. Observațional, așa cum spune regizorul, filmul lui are, implicit, o încărcătură socială, nu politică. Filmul, produs de Irina Malcea pentru Luna Film, premiat la Jihlava și Astra Sibiu, este acum în cinematografe, distribuit de Transilvania Film.  
     Discuția cu publicul, după proiecția de premieră de la Cinema Muzeul Țăranului, moderată de criticul de film Ionuț Mareș, a generat multe întrebări și răspunsuri detaliate din partea realizatorilor, Dorin Ioniță având mereu un comentariu. Au participat regizorul, monteuza Letiția Ștefănescu, sunetistul Răzvan Ionescu.
     Alex Brendea a ales acest documentar observațional pentru că îl cunoștea bine pe Dorin Ioniță, căci i-a fost elev, dar știa bine locul și atmosfera care se creează între elevi. Noncorformismul profesorului a adus un acord imediat și acces nelimitat.
     Dorin Ioniță este un om conștient de profesionalismul lui, extrovertit și fără false pudori. Și-a transformat apartamentul de bloc în sala de clasă, cu tablă și mese pentru elevi, iar el locuiește într-o cămăruță, unde are un pat, cărți și haine înghesuite, dar și un casetofon, la care ascultă, cu nostalgie, muzică de la Brăila. Victoriile elevilor săi sunt propriile lui victorii și vorbește cu emoție despre ”copiii lui”, care sunt studenți la diferite universități din țară sau străinătate. Este impresionat de dedicația pe care i-a scris-o un fost elev pe lucrarea de doctorat la Oxford. Toate sunt confirmări ale succesului lui profesional, ale alegerilor pe care le-a făcut, iar Alex Brendea a fost acolo și a filmat.