Când am văzut prima oară
Boogie, la Festivalul de la Cannes, mi s-a părut că avea dialogurile mult prea stufoase şi, în general, mi s-a părut sub
Hîrtia va fi albastră. Aş fi preferat foarfeci mai multe, mai puţine "băieţisme", mai puţine referinţe silite la epoca Ceauşescu. Azi l-am văzut a doua oară, şi ştiţi ceva? Mi-a plăcut mai mult decât în luna mai.
De ce? Auzisem de
30 şi ceva (titlul iniţial al filmului) de pe când era în producţie şi mă aşteptam, la prima vizionare, să fie un tablou al vârstei cât mai fidel celui pe care mi-l imaginam eu. Ceea ce e o greşeală. Dar ştiind acum ce se întâmplă în poveste, am lăsat filmul să mă ducă. Şi am descoperit că n-am rămas pe marginea drumului. Dialogurile te ţin, sunt ca-n viaţă, mai ales că actorii sunt şi ei ca noi sau, mă rog, ca atâţia cunoscuţi de-ai noştri. Referinţele la Ceauşescu şi la vila lui cu păuni nu mi s-au mai părut deplasate, iar când doi dintre cei trei prieteni încep să urle ca păunii, cocoţaţi pe gardul vilei, te trezeşti în faţa unei scene de o tristeţe dezolantă.
Dar trebuie să treci prin tot filmul, printr-o zi şi o noapte, ca să ajungi aici. Prin discuţiile "de băieţi" dintre Bogdan şi cei doi prieteni cu care se întâlneşte întâmplător după trei ani. Prin discuţiile aiuritoare şi atât de verosimile dintre Bogdan şi Smaranda, soţia lui, enervată că a fost adusă de 1 mai, la mare, pe post de "bonă la copil", pentru că Bogdan pare să prefere compania băieţilor. Prin sticlele de vin ieftin băute prin baruri ieftine şi camere de hotel înghesuite, prin fetele care se lasă sau nu se lasă agăţate în discotecă sau la bowling, prin glumele fără perdea şi exprimările fără plasă de siguranţă, dimineaţa devreme. Din toate acestea se scurge însă o dezolare imensă.
Cine e fericit în acest film? Bogdan care munceşte de-i sar capacele la firma lui şi nu mai are timp pentru nevastă şi copil? Vali care a plecat în Suedia şi care e pe punctul să se însoare cu o suedeză de treabă numai pentru că-i e urât printre străini şi nu vede nicio perspectivă mai senină? Sorin care, după 10 ani munciţi în turism, e de un bovarism pe care nu-l mişcă nici prostituata aproape adolescentă agăţată la mare, cu floricele ei pictate "decât la mâini"?
Eroii din
Hârtia va fi albastră, care au scăpat de revoluţie şi au pătruns cu arme şi bagaje în capitalism sau ce-o fi el, au ajuns la 30 şi ceva de ani gata obosiţi. Sau, cel puţin, aşa par. În orice caz, sunt între două luntri. Nu se regăsesc nici în atmosfera de la discotecă, cu muzica asurzitoare, nici în viaţa adultă, cu responsabilităţi şi probleme. Poţi să râzi la
Boogie, de fapt ai şi de ce - poante sunt cu duiumul - dar, dacă te gândeşti bine şi dacă ai 30 şi ceva de ani, şi tu eşti poate la fel ca eroii.
"
Boogie e un film la care m-aş duce dacă nu l-aş fi făcut eu", spune
Radu Muntean, care a venit miercuri, 17 septembrie 2008, însoţit de o parte a echipei, la întâlnirea cu presa de la Cinema Pro. Fiul său, Vlad, care joacă în film, îl împunge cu degetul şi-şi pune geaca în cap. L-a luat în film pentru că n-a putut lucra cu copilul pe care-l alesese iniţial. Actorii şi ceilalţi membri ai echipei fac glume. Am întrebat care dintre cei trei coscenarişti a scris replica "Am decât la mâini". "E a lui Alexandru Baciu", spune Radu Muntean. "Aşa vorbeşte el."
Tudor Lucaciu, director de imagine, spune că membrilor echipei care anul trecut pe vremea asta abia încheiase filmările, le-a plăcut atât de mult cum a mers treaba încât au propus să strângă bani şi pentru partea a doua. Când Radu Muntean ne spune că a tot fost întrebat dacă Dragoş Bucur e fetişul lui, actorul îl corectează râzând: "Actorul-fetiş."
Anamaria Marinca a venit din străinătate special pentru premieră. Aşezată cu fundul pe scenă, între Vlad Muntean şi
Dragoş Bucur, neagă faptul că filmul ar trata despre o "căsnicie eşuată" şi spune că prima oară a văzut
Boogie la Cannes, pentru că-i place să vadă filmele în care joacă cu public în sală. "E sărbătoarea mea". Când s-a pomenit de Cannes, Radu Muntean şi-a adus aminte că în pensiunea la care au stat pe durata festivalului cu echipa şi soţiile, s-a pornit într-o seară o discuţie în contradictoriu. "Fetele ţineau partea Smarandei (
n.red. - personajul Anamariei Marinca), băieţii îşi susţineau personajele. Până şi faptul că filmul stârneşte controverse e bun", spune regizorul.
Răzvan Rădulescu a fost şi el prezent la întâlnirea cu presa, deşi peste aproximativ o săptămână începe el însuşi filmările la primul lungmetraj pe care îl va semna ca regizor. El ne-a spus că următorul film pe care-l scrie împreună cu Radu Muntean şi Alexandru Baciu va fi un film despre adulter, dar că n-au căzut de acord în ce timp să plaseze povestea. Iar Adrian Văncică ne-a dat asigurări că, "deşi pare un film la care poţi avea impresia că domnul Lucaciu a dat drumul la cameră şi noi am jucat de capul nostru, nu e deloc aşa."
Boogie a avut joi, 18 septembrie 2008, premiera oficială, iar de vineri a intrat în cinematografe. Nu cred că mai e cazul să spun că merită văzut...
