„Bariera” - Pro sau contra?

Între paranteze
     Cred că nu întâmpIător D.I. Suchianu face o ana­liză atât de subtilă şi amănunțită a personajelor Barierei. Nu întâmplător, pentru că ele sunt sarea şi piperul romanului, deci şi a filmului. Cu atât mai mult cu cât, graţie lui Mircea Mureşan, fiecare personaj şi-a găsit interpretul ideal. Ceea ce nu cred însă, este că povestirea în sine şi-ar fi găsit, prin transpunerea cinematografică, tiparul exact. „Ba­riera”- romanul desfăşoară o povestire o cărei forţă stă exact în simplitate şi prospeţime. Bariera - filmul închide această poveste între paranteze grele - de reconstituiri, de metafore, de comentarii - paranteze care rup acţiunea vie a cărții, sparg farmecul simplităţii, dizolvă prospeţimea.
     Aş fi preferat, cred, demonstraţiei de cinema modern pe care o face Mircea Mureşan, o demonstrație de film clasic. Aş fi preferat un film po­vestit pur şi simplu, de la cap la coadă.
     Ceea ce era de înţeles s-ar fi înţeles și aşa. Dacă nu tocmai aşa, mai bine. (Eva Sîrbu)
Oscilații de stil
     De acord cu o serie de calităţi pe care le citează cronicarul. Părerea mea este însă că filmul, ca naraţiune cinematografică, nu şi-a prea găsit stilul; evo­luând cu dezinvoltură uneori cu o dezinvoltură obositoare, adică excesiv de sacadată — printre fapte care rămân până la urmă disparate. Ca viziune, filmul este când realist, când accidental oniric. Uneori când vrea să fie modern, nu prea reuşeşte să fie logic, iar când, într-un târziu, optează pentru stitul clasic, nu are suficientă fluiditate. Mureşan este un regizor cu o respiratie amplă, pe care a dovedit-o în Răscoala. El nu are însă vocația improvizaţiei ce pare că l-a obsedat aici. În plus, aş mai obiecta o anumită lipsă de semiton în caracteriza­rea unor personaje sau a unor relații umane. Băiatul, de pildă, este stigmatizat de la început pe baza unor fapte mici şi neconcludente. Detaliul cu pruncul luat la coadă de un puşti care n-are răbdare să aştepte, ne apare însă o şotie benignă, iar părerea de rău după un pahar colorat care se sparge, nu ni se pare, nici ea, că poate anunța portretul unui viitor renegat. (Răzvan Popovici)