„Viitorul începe azi” – cronică TV

     Într-una din serile lunii trecute am urmărit mai atent ca de obicei (pentru că am fost reţinut în faţa televizorului mai eficient ca de obicei) emisiunea-concurs intitulată «Viitorul începe azi». O emisiune-concurs de creaţie şi educaţie tehnico-ştiinţifică pentru tineret. Rezultatul? Am căutat cu interes în programele televiziunii următorul episod al ciclului, l-am văzut şi pe acela, şi mi-am confir­mat părerea că respectiva emisiune ma­terializează câteva dintre cele mai sub­stanţiale iniţiative ale realizatorilor din ultima vreme. «Viitorul începe azi», deci: redactorul televiziunii, loan Simion Pop, el însuşi un concurent cu faimă în emi­siunile micului ecran pe vremea în care nu era redactor la televiziune, întreprin­de, de fapt, două operaţii principale rea­lizând acest ciclu de emisiuni în cadrul «Orei tineretului». Prima reabilitează ideea de concurs pe micile ecrane. Au fost de-a lungul anilor câteva tele-emi­siuni concurs cu frumoasă carte de vizită. Ne amintim, cu toţii, desigur, de multe dintre ele, cu «dialoguri la dis­tanţă», cu «stele fără nume», cu «flori în grădină», cu «unul din doi», cu «unul din trei», şi aşa mai departe, cu «cine ştie câştigă» În genere... Ideea de con­curs pierduse, însă, teren, la televizor (chiar dacă s-au inventat între timp nişte noi concursuri pioniereşti sau — pe vremea iernii trecute — nişte «serbări ale zăpezii» care au semănat cu modele­le lor cam ca un fulg de nea... cu o prună uscată). loan Simion Pop reabilitează ideea teleconcursului, şi nu oricum, ci aşezând-o trainic pe criterii ştiinţifice şi pe teritorii de cercetare ştiinţifică, aducând concursul «mai acasă la el», pentru că altfel — s-o recunoaştem — sunt destul de greu de măsurat, cu centi­metrul sau cu punctele, florile din gră­dină sau stelele fără nume. Aceasta ar fi o a doua operaţie utilă întreprinsă în emisiunea-concurs «Viitorul Incepe azi»; stimularea reală a cercetării şi creaţiei ştiinţifice în rândurile tineretului, obiec­tiv primordial şi de esenţă al Festiva­lului naţional «Cântarea României». Poa­te că pentru unii telespectatori crite­rille concursului acesta par puţin cam sofisticate (deşi forma susţine aplicat, zic, conţinutul emisiunii, cu toată ava­lanşa de puncte, subpuncte, taloane şi date sistematizate şi prelucrate de fe­lurite computere chemate în sprijin); poate că pentru unii tele-spectatori mon­tarea spectacolului e cam prea teatrală (cu telefoane, dialoguri la distanţă, le­gături telegrafice ad-hoc cu mapamon­dul etc., etc., deşi în toate e o preocu­pare notabilă pentru atractivitatea rea­lă). Sigur, «Viitorul începe azi» lansează şi impune în fiecare ediţie idei noi în domeniul creaţiei tehnice, idei cu vala­bilitate ştiintifică şi cu aplicabilitate socială. Acest fapt, singur, ar fi suficient pentru validarea acestei iniţiative de rezonanţă. Şi ar mai fi un lucru de spus: emisiunea îşi justifică foarte clar, foarte direct, foarte simplu, titlul: Vilto­rul începe azi se demonstrează prin fiecare idee creatoare cu şanse de du­rată lansată şi impusă în orele tinere­tului. E bine. Mai puţin bine este că nu toate tele-orele reprezintă pe măsură, totdeauna, ora tineretului contempo­ran: este loc în multe dintre ele de noi şi noi minute de inspiraţie şi gând, minute de inspiraţie şi gând creator.
     Viitorul începe azi... Pentru multe dintre emisiunile televiziunii, de toate genurile (să zicem pentru tele-enciclo­pedie — care pare că a intrat într-o nouă zodie de existenţă — sau pentru tele­-teatru, care a oferit în ultimele săptămâni câteva interpretări actoriceşti de excep­ţie, ca aceea a Valeriei Seciu din piesa lui Octavian Sava sau acelea realizate de George Motoi şi Cezara Dafinescu în elegia inspirată de Turgheniev), pen­tru toate emisiunile bune ale televiziunii, chiar şi pentru cele care au deocamdată numai trecut, există, trebuie să existe un viitor, viitorul care începe azi sau care va începe mâine..