#Selfie - “ Hai că e romantic”

      Pe una, exploziva Jasmine, au înzestrat-o tati și mami cu un decapotabil trăsnet și un cont în bancă. Ea este, cum ar veni, rebela (îi dă mâna) grupului, capul răutăților, fata cu ideea. A doua, sfioasa Ana, orfană de mamă, îi râde, totuși, în nas unui tată zbanghiu.

Cea de a treia, Roxana, cam grăsuță după normele în vigoare, a fost crescută mai nonșalant de o ființă visătoare, o hipiotă întârziată. Iată un dispozitiv narativ cu trei personaje feminine, trei fete diferențiate caracterologic, aflate în pragul bacalaureatului, pe seama cărora se poate construi unul dintre acele simpatice „filme de gașcă”, o categorie care asigură un succes deloc păcătos unui segment al cinematografului american, bunăoară. Nouă ne-a lipsit din peisajul autohton al unei producții hotărâte să recupereze atacând, în primul rând, temele mari ale existenței. De aceea încercări precum # Selfie, cuvânt grabnic pescuit din vocabularul de ultimă oră, se bucură, din start, de o privire binevoitoare. Nu am spus îngăduitoare. Pur și simplu te pregătești, cu seninătate, să te bucuri de zburdălnicia unor tinere care, în așteptarea unei alte vârste, a unei răscruci a vieții, gustă din plin libertatea de a spune, precum Scarlett O’Hara: „La asta mă voi gândi mâine”. Iar pentru cei de 18-19 ani, acest mâine, cum ar fi bacul, să zicem, se profilează atât de departe! Din păcate, senina noastră așteptare este minată de sărăcia imaginației ce se vrea exuberantă, de chinuitoarea operație de a pune cap la cap situații nu de puține ori de-a dreptul stânjenitoare. În ciuda deosebirilor dintre ele, cele trei cât-pe-aci-absolvente par niște neisprăvite. Vor adrenalină – treaba lor, vor să-și facă de cap într-o scurtă aventură la mare, din nou treaba lor. Dar și a semnatarilor scenariului, Alexandru Molica, Geo Caraman, Maria Spirache, Cristina Iacob, ultima foarte tânăra și harnica regizoare, aflată la primul lungmetraj de ficțiune. Nu întotdeauna principiul „hanului spaniol” în alcătuirea unei scrieri la mai multe mâini poate îndestula o poveste. Pune fiecare pe masă ce-a adus de acasă, dar unele bucate și ingrediente sunt expirate, plutesc de unele singure, ca într-o emulsie. Fetele de pe ecran, frumoase de pică (Crina Semciuc, Olimpia Melinte, Flavia Hodja) par a nu stăpâni mereu limbajul articulat. Preferă exprimarea prin hăhăială, chiuituri și despicarea aerului cu brațele azvârlite în sus. Seamănă cu eroinele Sofiei Coppola din răsunătorul ei eșec, Bling Ring (se întâmplă și la case mai mari). Când totuși, deschid gura, ai zice că sunt oarecum istețe, dar nu îndeajuns încât să-și dea seama că cei trei cavaleri care le pândesc dintr-o altă mașină (furată) se distrează extrăgând cardul uneia și banii respectivi. Ce contează, aventura este aventură și, treacă de la ele, „hai că este romantic”, vorba uneia. Dar cum cu romantismul fetelor gata „să-și bage picioarele” la fiecare trei cuvinte nu se prea poate pune de un film, autorii adaugă poveștile paralele ale părinților sau ale profesorilor, mici istorioare parazitare, unele ceva mai dezvoltate, cum ar fi cea a tatălui Anei (Răzvan Vasilescu), Nicolae Ceaușu, nume predestinat, un fel de nostalgic sucit al lui odinioară, dotat cu un camion Coana Leana, în care transportă tot ceea ce nu-ți trece prin cap. La un moment dat, chiar și pe grațioasa și permisiva mamă a Roxanei (Alina Chivulescu). Dacă tinerii mai șifonează puțin câte o mașină și merg mai departe fără habar,” bătrânii” fac pene, răgaz numai bun de a încropi o idilă la drumul mare, înfășurați în pături. Cât despre partea  îmbuibată a familiilor celor în cauză, părinții Jasminei, aceștia (Dan Chișu și Mihaela Rădulescu pe care, sincer de tot, aș fi preferat să nu-i întâlnesc într-un cameo atât de ridicol) se răsfață preț de un minut într-un pat, ea pisicoasă, el somnoros, după care îi mai vedem în avionul de Monaco (prietenii știu de ce), amenințându-și fiica cea zvăpăiată, aflată la sol, cu tăierea generoasei sponsorizări. Comedie, comedie, puțină lecție moralizatoare, chiar și în stilul nababilor, nu strică. Dar nici oropsita nu se lasă. La dojana paternă „Ți-am dat tot”, răspunde ca din carte, „Ce mi-ai dat? Bani”. Poate de aceea caută, nu-i așa, tandrețea, în brațele nu tocmai primitoare ale profului de istorie (la mare, și el, dar cu treburi, găzduit, evident, pe un yaht de lux). Prudent, laș, ori nesimțit, nu contează, bărbatul (Răzvan Fodor, neinspirat distribuit, oarecum stingherit de rol) pare a nu avea altă menire scenaristică decât pe aceea de a prilejui un moment mai fierbinte, cu gluma soft aferentă și de a-și ajuta elevele să prindă bacul, printr-o incredibilă manevră. Bineînțeles, curge cu selfie-uri care, adunate, dau un Selfie mai mare, un așa zis portret al tinerei generații, trăitoare de pe o zi pe alta.