”Roboțelul de aur”, Trofeul Docuart 2015

     Doi tineri cineaști, Mihai Dragolea și Radu Mocanu, copleșiți de rutina muncii în televiziune, au găsit o cale de salvare profesională – un documentar. Dincolo de aventura realizării filmului, autorii au primit și o recunoaștere a onestității demersului. Juriul, alcătuit din Cristian Tudor Popescu, Magda Mihăilescu și Marian Crișan, a decis să le acorde Trofeul Docuart 2015.
Povestea le-a picat în cale și au avut inteligența să o urmeze, fără rezerve. Steluța Duță, boxer profesionist, multiplă campioană europeană și vice-campioană mondială, pare întruparea ”visului american”, a devenirii prin sine. Copil abandonat la orfelinat de o mamă care nu mai știe prea bine câți copii a născut, Steluța a crescut într-un mediu ostil, agresiv.  Băiețoasă și puternică, a trecut prin toate cu o anume inocență, pe care o are și acum. A ajuns într-o sală de sport și toată furia adunată de adolescentă a transformat-o în sportivul determinat care câștigă. Antrenorul Consantin Vocilaș a devenit părintele care lipsea. Visul Steluței este să aibă o casă a ei, iar medaliile adunate sunt calea către împlinirea acestui scop. Are acum un apartament de la stat, dar vrea să fie ”al ei”, actul de proprietate fiind certitudinea reușitei în viață.
Constantin Vocilaș recunoaște că nu și-a închipuit că fata pe care a adunat-o de pe stradă și căreia i-a oferit un loc de dormit în sala de sport îi va aduce gloria profesională.   
     Steluța a venit la proiecția filmului Roboțelul de aur împreună cu antrenorul și a fost impresionată de documentar, a mărturisit admirația pentru cei doi regizori și a recunoscut că e un portret corect. Bineînțeles că a văzut filmul lui Clint Eastwood, Million Dollar Baby, în povestea căruia s-a regăsit, și a plâns pentru destinul tragic al eroinei. 
Chiar dacă s-au mai făcut reportaje despre ea și au fost știri la jurnalele sportive, Steluța Duță se dezvăluie cu adevărat în acest documentar. Asta pentru că Mihai Dragolea și Radu Mocanu au reușit să-i devină prieteni. Camera este un partener de conversație, o urmează la antrenamente, dar și la vizita casei dărăpănate în care stau mama, o soră cu retard și un frate. Distanța pe care Stela o pune între ea și mamă vine din frustrările ei de copil abandonat, dar și din forța cu care a depășit pragul. Nu se sfiește să pună întrebări dure în fața camerei.
Cei doi cineaști sunt prezenți și la întâlnirea cu foștii colegi de orfelinat, unde se povestesc lucruri din trecut care i-au legat într-un soi de frăție, dar și întâmplări dramatice din viața prietenilor din acele vremuri. Toți au un umor special, până la autopersiflare, s-au detașat de perioada dificilă din copilăria și adolescența lor. Ba chiar se fac glume despre bătaia pe care o primeau la școală, și asta împreună cu o fostă profesoară, autoarea ”corecției”. Emoția fără melodramă, reacțiile camerei la personaje, montajul fără încărcătură inutilă, toate au convins la Docuart 2015. Imagine: Dan Țuculescu