Proiecţie video şi fotografii inedite la Cinemateca Union

Discuţiile, proiecţia video şi fotografiile inedite cu şi despre coregrafa şi dansatoarea Lizica Codreanu sunt prezentate în cadrul programului Hors les Murs al CNDB, realizat în parteneriat cu Arhiva Naţională de Filme din România - Cinemateca Română, cu sprijinul Editurii Vellant. 
Povestea începe în 1922, când sculptorul Constantin Brâncuşi a confecţionat un costum de dans pentru Lizica Codreanu, a pus vinilul cu gymnopediile lui Erik Satie la picup şi a invitat-o să creeze un dans în atelierul său, printre sculpturi. Toată acţiunea, purtând un caracter privat, a fost documentată de Brâncuşi cu ajutorul unui Thornton Pickard cu burduf şi cremalieră, rezultând un număr de şapte imagini. 
În 1995, regizorul Cornel Mihalache, cu ajutorul Getei Solomon, reconstituia costumul Lizicăi Codreanu după imaginile din 1922 şi îi propunea Vavei Ştefănescu un reenactment, aparent imposibil: să refacă dansul din atelierul sculptorului pe muzica lui Satie. În anul 2013, Editura Vellant publică traducerea cărţii Doinei Lemny – Lizica Codreanu. O dansatoare româncă în avangarda pariziană, care reface parcursul atipic al Lizicăi Codreanu, pornind de la documente de arhivă, în mare parte inedite. 
Dansatoare şi coregrafă de origine română, Lizica Codreanu, apropiată a grupurilor de avangardă din Paris, a revoluţionat, într-o carieră fulgerătoare, codurile dansului. Ediţia din noiembrie a programului Hors les Murs, organizat de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, propune o reîntâlnire încrucişată cu Lizica Codreanu pe de o parte, iar pe de altă parte cu Vava Ştefănescu şi Cornel Mihalache, într-o discuţie cu cercetătoarea Doina Lemny, moderată de Igor Mocanu. Bineînţeles, nu înainte de a vedea reînscenarea dansului, creată în 1996. 
Lizica Codreanu (1901, Bucureşti - 1993, Louveciennes), dansatoare şi coregrafă franceză de origine română. În 1918 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, debutând în acelaşi an în cadrul programului primului ceai artistic al Societăţii „Prietenii orbilor”, la Teatrul Carol cel Mare din Bucureşti, alături de Ion Manu, Maria Filotti şi Petre Sturdza. După câteva reprezentaţii individuale în Bucureşti (Dansuri de caracter, Dansul primăverii şi Divertisment rococo, 9 martie 1919, Teatrul Eforia), Lizica Codreanu pleacă la Paris, iar din 1921 dezvoltă o activitate coregrafică din ce în ce mai susţinută. Compozitorul Florent Schmitt o recomandă Idei Rubinstein pentru spectacole, frecventează cursurile Bronislavei Nijinska, apropiindu-se tot mai mult de principalele grupuri de avangardă: Albatros, dadaiştii şi suprarealiştii, Tchérez. În 1926 debutează în film, interpretând rolul lui Pierot Fulgerul în pelicula Le P’tit Parigot, regizată de René le Somptier.  În acelaşi an se căsătoreşte cu Jean Fontenoy, cunoscut jurnalist pentru agenţia Havas, alături de care călătoreşte până în a doua jumătate a anilor ’30, când revine la Paris de la Shanghai, divorţează şi deschide un centru de hatha-yoga, adaptând învăţătura orientalăşi hindusă la propriile ei cercetări despre corp. În 1971, după o ultimă călătorie la Bucureşti, îşi încheie activitatea de psiho-somaticiană, timp în care îi avuse ca pacienţi, între mulţi alţii, pe Eugène Ionescu sau Coco Chanel. Se stinge din viaţă în 1993, la Louveciennes, în vârstă de 93 de ani. 
În 2011 apare la Paris volumul Lizica Codreano. Une danseuse roumaine dans l'avant-garde parisienne, fiind cea mai cuprinzătoare monografie dedicată dansatoarei de origine română, semnată de cercetătoarea Doina Lemny de la Muzeul Naţional de Artă Modernă-Paris, Centrul Pompidou. 
Vava Ştefănescu este coregrafă şi dansatoare. A fondat şi condus (1999-2003) Centrul Multi Art Dans (MAD), şi a fost director artistic al Centrului Naţional al Dansului Bucureşti până în 2013. 
Detalii www.cndb.ro