Cei care văd acum spiritualul desen animat
Pegasus de
Zaharia Buzea au revelația unei profesiuni de credință cu intonație de testament artistic. Astăzi, când autorul nu mai este printre noi, se poate citi printre glumele despre nărăvașul cal al inspirației poetice neliniștea animatorului care își pune o întrebare curajoasă: oare are ceva important de spus? Gravitatea tonului nu era proprie acestui artist solar care s-a dedicat trup și suflet filmului pentru copii. Evident, el mai avea încă multe de spus sălilor de prichindei ce fremătau de bucurie urmărind pe ecran aventurile protagoniștilor din
Bălănel,
Peripețiile lui Ionuț,
Temerarii de la scara doi sau
Roboțel și Creionel, eroi pe care creionul fermecat al lui Zaharia Buzea i-a dăruit cu grație și neprefăcută duioșiei. Puțini realizatori izbutesc să se adreseze așa, ca el, micilor spectatori: cu franchețe, spontaneitate și amuzată tandrețe, neacceptând prejudecățile despre nivelul lor modest de înțelegere. Filmele sale instruiesc fără să povățuiască și sunt duioase, fără să frizeze dulcegăria. O voioșie tonică guvernează desenele animate ale acestui inventator de eroi hazoși și isteți, vitali și atașanți. Iubea enorm copiii, cărora le-a dăruit nu numai pelicule de neuitat ci și ilustrații de carte și benzi desenate, îmbogățind cu imagini colorate visele copilăriei. Modestia făcea parte din personalitatea acestui cineast care nu-și flutura biruitor trofeele, nici măcar pe cel obținut anul acesta: Marele premiu pentru film de educație rutieră la festivalul de la Karlovy Vary. Ca orice om cu adevărat inteligent, Zaharia Buzea avea autoironie și de aceea și-a făcut un autoportret caricatural de artist aspirând să-l îmblânzească pe înaripatul Pegasus. Opera sa stă mărturie ca el a reușit, de fapt, să stăpânească inspirația poetică. Destinul său artistic vorbește despre noblețea meseriei de animator.
