Observaţiile lui
George Littera sunt, în general, judicioase, dar, din păcate, arta analizei se vădeşte a nu fi îndeajuns de largă. El analizează fiImul în strictă interdependenţă de textul lui G.M. Zamfirescu, considerându-I pe acesta drept o valoare inatacabilă şi indiscutabiIă. Or, nu este chiar aşa; „Domnişoara Nastasia” prezintă Iimite evidente. Concepţia şi construcţia textului dramatic vădesc într-o măsură influenţe ale teatrului bulevardier. Deşi conţine contraste dramatice puternice, treceri rapide de la o stare la alta (de obicei stări sufleteşti aflate la antipozi), piesa devine până la urmă o melodramă. Acest caracter melodramatic îl capătă tocmai din suprasolicitarea contrastelor conţinute de psihologia umană, din suprasolicitarea raporturilor dramatice normale. Evident, aducerea partiturii la un diapazon acceptabil urechilor noastre reclamă o transmutaţie a dramaturgiei dintr-o zonă în alta, în care personajele să fie reduse, prin forţa împrejurărilor, la simple scheme energetice.
Francisc Munteanu s-a orientat bine către frust şi brutal, accentuând promiscuitatea, starea de decădere, lipsa de orizont a locuitorilor mahalalelor (suntem doar la poalele unei metropole capitaliste). Era unul din drumurile care puteau fi urmate, în acest caz, şi nu i se poate reproşa semnatarului ecranizării că a pornit în lungul lui. Putem însă discuta cum s-au operat simplificările şi transmutările, precum şi cât anume era necesar şi cât nu. Aici, după cum este şi normal, se poate ca Francisc Munteanu, în dorinţa de a îndrepta un lucru să-l fi îndoit în partea cealaltă, dar dacă am face abstracţie de piesa „Domnişoara Nastasia”, dacă am izbuti să ne-o ştergem din memorie, dacă n-am mai fi — aşa cum spune Eugen Ionescu — prizonierii propriei noastre culturi, atunci
Dincolo de barieră n-ar mai prezenta scăderi atât de grave. De altfel, socotim că principala greşeală comisă de Francisc Munteanu este că a păstrat numele personajelor şi paternitatea lui G.M. Zamfirescu, fapt care trimite la o analiză comparativă.
În tot cazul, discutarea filmului
Dincolo de barieră în afara scopului pe care şi l-a propus Francisc Munteanu şi în afara limitelor piesei, care l-au obligat la această viziune, nu ni se pare un lucru întru totul util.
