De formaţie inginer (şi de curând absolvent al cursurilor post-universitare de regie film), David Reu se apropie de cinematograf turnând la studioul Al. Sahia; filmul său de debut
Temelii de oţel (1964), un panoramic al industriei României la 20 de ani de la Eliberare, apreciat şi de critică pentru calităţile sale, pentru „redarea nudităţii faptului de viaţă” — a fost prezentat şi la Tokio în cadrul „Zilelor culturii româneşti”.
Atent şi preocupat de ceea ce îl înconjoară, regizorul abordează toate genurile: filme etnografice sau reportaje, documentare de o remarcabilă rigoare ştiinţifică sau filme dedicate personalităţii unor artişti români, relevând publicului universul şi caracteristicile creaţiei lor. Din filmografia sa — care cuprinde peste 30 de titluri, cele mai multe bucurându-se de interesul spectatorilor şi fiind recompensate şi cu diferite distincţii — amintim câteva:
Pictorul lon Ţuculescu (1966), selectat la Bienala de la Veneţia,
Inteligenţa cifrată, premiat la Sofia, impresionantul document despre Mediaş
Un oraş îşi caută chipul, pertinenta anchetă
Responsabilităţi ignorate, documentarele
Valea Arieşului,
Geologii, filme destinate pionierilor etc.
Pentru David Reu documentarul este şi o cale spre filmul artistic, un instrument de investigare a realităţii, instrument care exersează şi formează „ochiul”, „privirea”, asupra lumii.
Preocupat în special de actualitate, de aspectele ei moral-politice, David Reu are în proiect, tot în colaborare cu Casa de filme Patru, un film care se plasează în zona strictei actualităţi.
Acum, în seara debutului său în filmul artistic, prezentând
Cercul magic, regizorul se gândeşte încă o dată la toţi cei ce şi-au înscris numele pe genericul filmului, zăbovind mai ales asupra acelor nume pe care, din păcate, spectatorul le citeşte în fugă, rămânându-i aproape necunoscută munca şi dăruirea acestor „anonimi de dincolo de ecran”:
camera — Gheorghe Cricler
montajuI — Rodica Fălcoianu
sunetuI — Ştefan Berindei
producător delegat — Nicolae Crişan
directorul filmului — Lucian Gologan
