Documentarul Licu, o poveste românească este realizat de Ana Dumitrescu, artist fotograf în Franța de mai mulți ani. Licu este, de fapt, unchiul ei, inginerul Liviu Canțăr. ”N-am știut că face un film, doar umbla cu camera de filmat după mine”, spune el. Bărbatul avea 92 de ani în timpul realizării documentarului, iar acum are 94. Un om lucid și vioi, care povestește cu demnitate întâmplările dramatice prin care a trecut. Familia lui a fost deportată de două ori din Bucovina, așa că el a ales să trăiască la Sibiu ”pentru că e în centrul țării”, de aici nu poate să-l mai deporteze nimeni. A învățat o mulțime de meserii – croitorie, mecanică, tâmplărie – pe lângă profesia de constructor rețele electrice, pentru care a făcut facultate. Orice s-ar întâmpla, poate să-și câștige pâinea de toate zilele. A lucrat pe șantiere, într-o perioadă de electrizare intensivă a țării și e mândru de ceea ce a realizat. Acum a rămas singur, cu o pensie modestă, dar care îi e suficientă.
Documentarul Anei Dumitrescu are abordarea unei intrări într-o lume crepusculară, în care un bătrân trăiește, împreună cu un câine și o pendulă, printre amintirile unei vieți trăite cu demnitate și credință. Dramatismul poveștii este accentuat de muzică, dar și de montajul realizat de autoare.
La conferința de presă organizată de distribuitorul Rollercoster PR, Licu Liviu Canțăr a venit să vorbească despre el și despre film. Chiar dacă îi place realizarea nepoatei, el i-ar fi pus titlul ”Licu Nemuritorul”, pentru că este un om activ, care are mereu câteva proiecte în lucru, are prieteni și un atelier cu sute de scule. ”Am contract pentru o sută de ani de viață”, zice el cu umor. Este un om organizat, care știe ce trebuie să facă pe termen scurt și lung. Își gătește și spală hainele, își cumpănește cheltuielile. Chiar dacă face parte dintr-o familie încercată de istorie, și-a găsit un echilibru care-l ajută să-și păstreze mintea limpede și vioiciunea trupului. Când lucrează ceva, timpul se oprește, așa că are mereu proiecte în desfășurare. A transformat încercările pe care i le-a oferit viața în achiziții constructive. Întâlnirea cu el are efectul de contragreutate la viața distorsionată pe care o trăim.
Documentarul Licu, o poveste românească a câștigat mai multe premii internaționale, printre care Golden Dove la Dok Leipzig 2017, care i-au creat un portofoliu necesar pentru o nominalizare la Oscar. Producția casei Jules et Films este acum în cinematografe.
Imagine: Valeriu Ciubotaru
Montaj: Radu Georgescu
Cuvinte cheie: ana dumitrescu, jules et films, licu, a romanian story documentary, licu, o poveste romaneasca documentar, liviu cantar, rollercoster pr
camera de filmat după mine”, spune el. Bărbatul avea 92 de ani în timpul realizării documentarului, iar acum are 94. Un om lucid și vioi, care povestește cu demnitate întâmplările dramatice prin care a trecut. Familia lui a fost deportată de două ori din Bucovina, așa că el a ales să trăiască la Sibiu ”pentru că e în centrul țării”, de aici nu poate să-l mai deporteze nimeni. A învățat o mulțime de meserii – croitorie, 
mecanică, tâmplărie – pe lângă profesia de constructor rețele electrice, pentru care a făcut facultate. Orice s-ar întâmpla, poate să-și câștige pâinea de toate zilele. A lucrat pe șantiere, într-o perioadă de electrizare intensivă a țării și e mândru de ceea ce a realizat. Acum a rămas singur, cu o pensie modestă, dar care îi e suficientă.
