Aseară,după proiecția în avanpremieră a filmului
Kyra Kyralina,ultimul "produs" marca
Dan Pița, producătorul
Vlad Păunescu a spus că știe acest proiect de acum vreo 30 de ani,dacă nu greșesc. De aici trebuie pornită discuția și orice fel de analiză critică a unui film pretențios prin amploarea poveștii propriu-zise și, mai ales, prin importanța reconstiturii atmosferei acelei epoci.E un film de epocă, rigid vorbind, sau, cum spun anglo-saxonii a costume-drama movie.
Bun,costumele...Sunt create de doamna
Oana Păunescu și,în mare,susțin povestea și povestirea. Doar că, uneori, simțim că ar fi fost nevoie de o mai mare atenție la detalii. Pentru un asemenea film, pentru o asemenea propunere artistică,detaliile sînt esențiale. De exemplu, cum bine observa cineva, șorțul Rotarului (Mircea Rusu), soțul Kyrei era tot timpul curat, deși era proprietarul unui atelier de fierărie. Și chiar dacă nu trăgea la foale și la baroase,tot arăta ca un supervizor. La fel și cu hainele fraților Kyrei, Ilie și Cosma (
Florin Zamfirescu și Constantin Florescu),pe lângă faptul că nu "emanau" o anumită împuțiciune, având în vedere unde-și pierdeau timpul cei doi, prea semănau cele ale personajelor din trilogia ardelenilor americani...Pe scurt,nu au amploare aceste costume,nu ne transpun,instantaneu,în lumea suculentă a Brăilei acelor vremuri. Spuneam că discuția trebuie pornită de la faptul că acest proiect are o "etate" de fo' 30 de anișori. Ei bine,asta se vede prin toți porii și prin toate firele filmului.Tipul acesta de filme a fost și este foarte costisitor, dacă cei care îl realizează,producătorul și regizorul în primul rând,vor ca rezultatul să fie remarcabil. Domnul Vlad Păunescu,producătorul,spunea că bugetul a fost de 1.500.000 € și că este o sumă considerabilă pentru România. Eu nu cred că, pentru un asemenea proiect,acești bani mai sunt suficienți. Și asta a fost și senzația pe care am avut-o aseară, privind ecranul, că este un film făcut "cu ce avem". Din păcate, efortul și bunele intenții nu (mai) sunt suficiente pentru recrearea unei lumi pe care să o simțim autentică, vie și care să nu ne lase senzația de butaforie. Chiar dacă nu vreau să lungesc această cronică transformând-o în reflexia geamănă a unui film insipid,mai e câte ceva de spus.
Vreau să remarc reacția sălii la terminarea proiecției, mai precis la sesiunea q&a de după. Aproape toți cei care au intervenit (sala a fost,totuși,destul de leneșă, deși dialogul echipei cu publicul a ținut cam o oră) au fost impresionați de film,vorbind de bogăția detaliilor, de felul în care regizorul a reușit să recreeze atmosfera acelor locuri&acelor vremuri, despre jocul actorilor și despre calitatea imaginii (
Dan Alexandru,director de imagine) șamd.
Să începem cu imaginea, care e, din păcate, repetitivă, aș spune. Nu iese dintr-o anumită banalitate, dintr-o limitată înțelegere a acelei lumi ca o alăturare de mobilă vintage+candelabre+lumină filtrată+o-oarecare-desaturare-a-culorii-care-dă-autenticitate-acelei-lumi...Pe scurt,imaginea are aspectul unui film de epocă de acum 30 de ani, ca unul din acele vremuri,e vetust. Nu am citit Panait Istrati și cărțile sale care au stat la baza scenariului,dar nici nu mă interesează. Filmul,ecranizare sau scenariu original este un "animal" cu totul și cu totul nou față de sursă. Și nu greșesc cu nimic folosind acest cuvînt;filmul are propria lui respirație,se mișcă altfel, stă altfel,ne "privește" altfel,este o specie nouă,independentă (aici exagerez puțin,știu) față de ce l-a generat.De aceea nu mă interesează,în cazul ecranizărilor,dacă regizorul rămâne,sau nu, lipit de textul cărții. Important este ca lumea pe care o văd (re)creată pe ecran să fie viabilă în datele artei cinematografice. Lumea Kyrei Kyralina a domnului Dan Pița este,cel mult,o vitrină. E prea multă naftalină acolo,trecutul acelei lumi frumoase,la vremea ei,a năpădit și a anchilozat mijloacele care ar fi trebuit să ne-o restituie în 2014.
Deocamdată, mă opresc aici, dar revin cu observațiile despre celelalte componente ale filmului, dintre care actorii și jocul lor sunt incredibil de precare.
