După ce a terminat, în 1985, Facultatea de mecanică la Institutul Politehnic timișorean, orădeanul Marius Theodor Barna (n. 1960) a absolvit și Facultatea de regie film și TV de la ATF. Cariera cinematografică și-a început-o ca asistent la Radu Nicoară (cu Polul Sud) și N. Mărgineanu (Privește înainte cu mânie); a fost regizor secund la teleplayul Meșterul Manole, producător și scenarist de spoturi, regizor de teatru radio și autor al telefilmului Război în bucătărie.
Filmul de absolvență, Mail-Life (cu Maia Morgenstern), cucerea cu patru ani în urmă premii la Edinburgh, la Montreal și Sankt Petersburg. De altfel, mare parte a operei cinematografice semnate de Marius Barna are ca temă comună familia, surprinsă într-un moment existențial, crucial, la o probă a vieții, unde se redefinesc valori, opțiuni, sentimente și relații umane. Așa este în Mail-Life, unde schimbul de casete video între o soție aflată la București și un soț în America reconfigurează celula conjugală, așa se întâmplă în Război în bucătărie, unde intruziunea unui tânăr soldat modifică raporturile tatălui cu fiica de etnie maghiară. Așa se întâmplă și în Față în față (unde scenariul aparține regizorului), ce evocă povestea unui cuplu ― ea scriitoare dizidentă, el redactor-șef de publicație centrală ― în care echilibrul este grav afectat de condiția de informator a bărbatului, amplu mediatizată de televiziune și presă. Subiectul este, se pare, inspirat de un caz real petrecut în Germania, dar ecourile etice, posibila analiză necesară unui mereu amânat proces al comunismului apropie ficțiunea de realitățile noastre prezente. Situația de criză a acestui cuplu este surprinsă filmic într-o vie alternanță a reacțiilor imediate cu ecourile diverse oglindite fie în viața redacțională, fie în sondajele, analizele, interviurile, anchetele răsărite ca ciupercile pe micile ecrane, servite de canale interesate mai degrabă de senzațional decât de semnificațiiIe generalizatoare ale unui caz particular.
Potențialitatea dramatică a subiectului este excelent servită de Maia Morgenstern, care, alături de Oana Pellea, este una dintre puținele noastre actrițe de factură și valoare europeană, și de Șerban lonescu, actor cu vizibile tentative de îmbogățire biografică a eroului său. Surpriza, reacția disprețuitoare, refuzul adevărului ajung în interpretarea Maiei Morgenstern la o sublimă înțelegere umană, iar Șerban lonescu construiește cu mult firesc „calvarul” unui delator care, intrat în criza determinată de necesitatea opțiunii (pentru adevăr), știe până la urmă cum s-o rezolve (atenuând însă foarte mult autenticele dimensiuni ale „pactului cu diavolul”).
O bună parte a dialogului în film este înlocuit (ca și în Mail-Life) de un altfel de dialog, acela cu imaginea concretă a emisiunii de televiziune, care este prezentă permanent, obsesiv și devastator în aparentul perimetru „liniștit” al căminului. Și dacă ironia sau, cel puțin, viziunea critică a regizorului atacă permanent încălcarea „dreptului la imagine”, prezentă în film, mai ambiguă mi se pare a fi o anume condescendență față de consecințele „pactului cu diavolul”, indiferent de condiții, dimensiuni sau efecte distructive. Mai atent cu drama, cu criza familiei, Marius Barna, deși implică condamnarea delațiunii, nu o explicitează suficient de convingător, lăsând să planeze ambiguități nocive asupra raporturilor călăului cu victima sa. Debutul său pe marele ecran mi se pare a fi acela al unui cineast ambițios, care știe ce vrea și are perfect stăpânite mijloacele artei sale (poate mai puțin o ușoară inhibiție în fața unei actrițe de talia Maiei Morgenstern). Subiectul era fierbinte, trebuia „luat de coarne” și, în ciuda unor inerente naivități, a fost dus cu bine la capăt. Îi dorim lui Marius Barna să confirme cu viitoarele sale proiecte calitatea unui cineast capabil să rezolve subiecte dificile.
