”Dirijorul tăcerilor”, de Ovidiu Georgescu: Peștele cel mare îl înghite pe cel mic

Povestea unei case din 1925 este transformată, metaforic, în evoluția unei țări, în noul film scris și regizat de Ovidiu Georgescu. Pelicula Dirijorul tăcerilor este produsă de Stage Expert, Abis Studio și Asociația Culturală Promissum.

Casa boierească trece, după emigrarea proprietarilor din cauza prigoanei, prin perioada ocupației germane, apoi a celei rusești, devine locuință pentru mai multe familii de muncitori, este în centrul evenimentelor din decembrie 1989 și, în sfârșit, ajunge în proprietatea câtorva familii de proaspăt îmbogățiți.
     Autorii scenariului, Ovidiu Georgescu și Theo Herghelegiu, urmăresc în principal trei familii: un cuplu de bătrâni nostalgici (Cristina Deleanu, Ovidiu Ghiniță), un cuplu matur din noua clasă de mijloc (Vlad Zamfirescu, Dana Vulc) și un cuplu de tineri entuziaști și rebeli (Ioana Mărcoiu, Victor Țepeanu). Casa intră în zona de interes a unor dezvoltatori imobiliari, care vor să ridice în locul ei un bloc de birouri. Evoluția evenimentelor este previzibilă, având în vedere atâtea povești asemănătoare petrecute în București în ultimii ani.
     Firma imobiliară este controlată de un personaj misterios și excentric, Dirijorul Domnul U (András Demeter), care, la rândul lui este dominat de Doamna E (Maia Morgenstern). Cei ce par stăpânii momentului devin ”pești mici” în fața altcuiva. O piramidă a puterii are la bază ”noii ciocoi”, ca personajele interpretate de Vlad Zamfirescu, Andrei Aradits, dar și straturi superioare, ca Domnul U sau Doamna E. Nu știm cine e deasupra lor. Povestea are istorie, dramă, cinism, sex, trădare, mister. Imaginea e semnată de Silviu Stavilă, iar montajul de Theodora Penciu. Muzica e compusă de Petru Mărgineanu, iar decorurile de Mihai Dorobanțu.
     Ovidiu Georgescu mizează, din nou, pe mister și simboluri în această poveste care pleacă de la o experiență personală, o casă a familiei moștenită și asumată abuziv de alții.