Documentarul dorește să provoace o mare dezbatere publică.
Printre puținii absolvenți ai UNATC care n-au fost interesați nici de film de ficțiune, nici de publicitate, ci de documentar se numără și Florin Iepan. La 35 de ani, el a semnat până acum mai multe documentare premiate pe la festivaluri, impunându-se ca voce originală și puternică, interesată de percutanța faptului divers luat din realitate, ca și de fantasticul unor situații până acum exploatate deficitar. După embargo, postul de radio înființat de bolnavii dintr-un ospiciu, paranormalul transilvan, oamenii-lupi, chiar și muzica underground, Florin Iepan se oprește la „decreței”, adică la Decretul 770/1966, prin care Ceaușescu a interzis avorturile, sperând în creșterea sporului natural. Este un film despre generația din care și Florin Iepan face parte. Decreței sună ca „marțieni” sau ca personaje de laborator, ori cu cipuri implantate, ori făcute din bucățele de pâine. Ca soldățeii pe care îi mâncam când eram mici.
- De fapt, Decrețeii e doar un titlu de lucru. Mă gândesc să-i spun „770”, ca să semene cumva cu „James Bond - Agentul 007”. De doi ani lucrez la acest proiect. De fapt, acum 4-5 ani încercam să vând câteva subiecte în Occident - vampiri, Tarzan (Jonny WeissmüIller) nici unul n-a avut succes. Apoi a apărut această idee, după un schimb de mail-uri cu un prieten din Belgia. Primul pas a fost să mă gândesc cum să-l prezint astfel încât să fie interesant pentru producătorii din afară. Al doilea pas - cu ce bani să-l fac? Al treilea pas s-a numit Discovery Campus, un workshop organizat de Discovery Channel, unde am dezvoltat proiectul împreună cu producătorul, timișorean ca și mine, dar care trăiește la Frankfurt, Răzvan Georgescu (și care până la urmă a devenit coproducător, filmul fiind produs de Subcultura Production, Westend Film&TV și Periscope Production). Au urmat doi ani în care am umblat după bani. Filmul a ajuns să fie finanțat de ARTE, TV Ontario, Centrul cinematografiei din landul Hessa și din România, Jan Vrijman Fund din Olanda și TVR. Dar nici acum nu avem toți banii. Ne mai trebuie o treime. Un rol important l-a avut Lucia Hossu-Longin, care ne-a deschis ușa Televiziunii Române. Când va fi gata, în februarie, filmul va fi difuzat la noi pe TVR.
- Ați terminat filmările? Ce ai filmat?
- Mai avem puțin. Va fi un documentar de tip mainstream, complet diferit stilistic de ce am făcut până acum. Conține imagini, arhivă și comentarii - îți prezintă adică faptele, dar te lasă pe tine să judeci.
În principal în film există mărturii, mărturiile a aproape 40 de oameni pe care i-am ales în urma unei documentări care a durat tot atât cât a durat să găsim finanțările. Am vizionat aproape 100 de filme din arhiva TVR, tot cam atâtea la Sahia. Am găsit povești extraordinare. I-am căutat pe cei care au făcut parte din plutonul de execuție al lui Ceaușescu și am găsit un băiat care era născut în 1968. Am vorbit cu o asistentă de la Buftea, care mi-a povestit cum o fată foarte frumoasă s-a internat cu complicații după un avort provocat; trei săptămâni au încercat s-o salveze și într-o zi a cerut oglindă, ruj, un pahar cu apă, s-a machiat, a băut apă și a murit. Am investigat povestea reală după care a făcut Andrei Blaier Ilustrate cu flori de câmp. La Giurgiu am găsit personajul real al Dragăi Olteanu-Matei, pe dna Angela. A fost condamnată de trei ori, a provocat tot atâtea avorturi câte fire de păr are în cap, după propriile-i cuvinte. Una dintre cele mai îngrozitoare povești s-a petrecut în București, la o mare fabrică de textile. O muncitoare a murit în urma unui avort și conducerea fabricii a obligat cortegiul funerar, cu moarta și cei trei copii orfani, să treacă și pe la fabrică, pentru a servi de exemplu celorlalte muncitoare. Și slujba s-a ținut tot acolo. Îl am în film și pe Andrei Duban. Personajul principal rămâne totuși Ceaușescu. Și am impresia că, la 15 ani aproape de la moartea lui, lucrurile s-au mai așezat, astfel încât să se poată face o analiză mai echilibrată. Am descoperit stând de vorbă cu Silviu Curticeanu, secretarul CC al PCR (care însă n-a dorit să fie filmat), că Ceaușescu îi iubea pe decreței și spera sincer ca ei să fie viitorul de aur al patriei. Ceaușescu era bolnav, din 1966 el trăia ca și cum ar fi fost mort, n-avea prezent. El dorea o societate perfectă. Și 70% din cei înmormântați la Ghencea-Militar la Revoluție erau născuți între 1967 și 1972. Cum spune Delia Budeanu în film, „trăiam în plină minciună și Ceaușescu părea să fie cel mai sincer dintre noi toți.”
- Nu ți-e teamă că vei fi acuzat că încerci să-l reabilitezi pe Ceaușescu?
- Nu, pentru că până la final filmul justifică execuția lui sută la sută. Și mai are un mesaj filmul. El arată lipsa totală de solidaritate a bărbaților din acea perioadă cu soțiile și iubitele lor. Au acceptat această dramă trăită în surdină de femei. Au acceptat ca ele să fie controlate lunar ca să se vadă dacă sunt sau nu gravide. Au închis ochii la încercarea lui Ceaușescu de a le transforma în niște mașini de făcut copii. Și pentru că au fost complici suntem azi o societate primitivă, o lume a bărbaților.
- Ce impact te astepți să aibă filmul tău?
- Sincer, mă aștept să provoace o mare dezbatere publică. Eu spun că vreau să apară tricouri cu 770, muzică, trupe, pixuri, dar de fapt, în esență, vreau ca filmul să miște ceva în conștiința românilor. Două milioane de români s-au născut din cauza acestui decret, printre care și eu, și tu, și atâția. 11.000 de femei au murit din cauza septicemiei. Și numărul e luat din statisticile oficiale. Decretul a fost până la urmă un eșec, pentru că în anii '80 s-a ajuns la aceeași natalitate ca înainte de '66. Dar până la urmă s-a născut o generație care azi e viitorul țării. Curios, chiar așa cum și-a dorit Ceaușescu. Nu e de mirare că acest decret a fost primul abrogat încă din '89, împreună cu acordarea libertății circulației și a cuvântului. Lucrurile astea ne definesc cumva și astăzi. În rest, nu știu dacă lucrurile s-au schimbat fundamental. Și mi-e teamă că un decret ca cel din 1966 poate reveni oricând. Natalitatea e în scădere, tinerii pleacă din țară. Peste 5-10 ani s-ar putea să-i vină cuiva ideea de a interzice din nou avorturile. Câte familii tinere au azi mai mult de 2 copii? Conform decretului din '66, trebuia să ai 45 de ani și 4 copii ca să ai voie să faci avort.
- Spui că premiera românească va avea loc în februarie.
- Da, atunci va fi difuzat pe TVR. Dar filmul va mai fi difuzat și în Germania și Franța - prin ARTE, în Canada, Finlanda, Belgia, poate și în Ungaria. Este primul film despre români în care românii arată bine. Adică n-am vrut ca România anilor '60-'70 să arate ca un lagăr de concentrare. În ciuda grozăviilor care se întâmplau și care treceau cumva neobservate, era o societate cât de cât normală - se mergea la mare, se cânta rock, veneau Jean Marais și Josephine Baker. Mi-am propus să prezint oamenii într-o formă frumoasă. În definitiv, e vorba de nașterea generației mele.
