Este încă prea devreme pentru a vorbi despre MMXX și publicul român. Singura proiecție națională a avut loc la TIFF într-un context straniu - o schimbare de locație, fără Q&A la final, embargo pentru recenzii și un refuz ferm al lui Cristi Puiu de a da interviuri, așadar un fel de secret public, cu mențiunea că va exista o discuție publică moderată de omul de presă Mihnea Măruță.
Și totuși, la acea proiecție s-au văzut și auzit multe, în special oameni, zeci de oameni ieșind din sală de-a lungul celor aproape trei ore ale filmului. Înainte de asta, Mihai Chirilov i-a mulțumit lui Puiu pentru decizia de a-și arăta filmul la Cluj în avanpremieră mondială; firește, presa știe prea bine că, precum în cazul celor mai recente filme ale lui Tudor Giurgiu, avanpremiera la Cluj nu a fost o bravadă a cineastului față de circuitul festivalier, ci o resemnare în urma refuzurilor festivalurilor mari de la începutul anului.
Până la urmă, MMXX a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la San Sebastian (probabil unul dintre motivele stranietății și paranoiei proiecției clujene fiind tocmai dorința echipei filmului de a păstra proporțiile unei premiere naționale), urmată de o receptare reticientă din partea criticii internaționale. Pe 25 octombrie, Les Films de Cannes à Bucarest va găzdui premiera bucureșteană a filmului, urmând ca distribuție generală în cinematografe să înceapă pe 10 noiembrie, ocazie pe care redacția AaRC o anticipează revâzând discuția de la TIFF.
Filmul este prima jumătate a unui proiect al școlii private Actorie de Film mentorat de Puiu, pentru care participanții (și cineastul însuși) au realizat opt scurtmetraje despre pandemie, grupate în MMXX, respectiv 2020, acesta din urmă fiind pentru moment în postproducție.
