​Cosmosul şi serialele

     Cronica animaţiei
     Pe când cinematograful românesc era înzestrat mai mult cu entuziasm decât cu aparate, animaţia noastră şi-a manifestat deja apetitul pentru genul science-fiction prin filmul lui Aurel Petrescu Păcală în Lună (1920). În cei şaizeci de ani trecuţi de la temerarul său pas, continui­tatea tematică a fost asigurată de creaţia lui lon Popescu Gopo, al cărui omuleţ a călătorit de nenumărate ori în spaţiu şi timp, căutând un loc potrivit pentru delicata lui floare. Poezia cosmosului a devenit o tentaţie şi pentru alţi autori, dintre care Victor Antonescu pare cel mai pasionat. După ce a coordonat ciclul de filme Aventuri submarine, iată-I acum deschizând un nou serial pentru adolescenţi, Misiunea spaţiaIă Delta. Episodul Planeta oceanelor iniţiază aventurile unei patrule spaţiale ple­cată să neutralizeze o navă la bordul căreia se află un robot defect, pus pe «fapte mari».
     Trebuie spus de la bun început că echipa de realizare a ales una din căile cele mai dificile ale genului. Par­curgem o perioadă cinematografică ce stă sub semnul obsesiei «science-fiction». Odiseea spaţiaIă 2001 a consacrat modelul reflexiei filozofice, iar Războiul ste­lelor pe acela al basmului cu recuzită tehnologică. Ani­maţia mondială înclină mai degrabă spre această formula. Serialul Misiunea spaţială Delta refuză tentaţia amintitelor soluţii şi încearcă să construiască aventura pe o bază ştiinţifică solidă. Fenomene fizice, curiozităţi astro­nomice sau inovaţii cibernetice constituie pretextul în­tâmplărilor. Episodul lui Victor Antonescu imaginează, de pildă, călătoria pe o ciudată planetă a oceanelor, în care materia are o structură macrocelulară, iar organis­mele cele mai simple sunt gigantice, prin comparaţie cu nava eroilor. O amoebă asemănătoare cu cele de pe pământ devine un adversar periculos, pofta ei de mân­care pantagruelică ameninţă viaţa echipajului. Inteligenţa şi vitejia vin în ajutorul protagoniştilor, astronauţi cu siluete adolescentine şi reacţii rapide.
     Aşa cum era firesc, echipa de realizare şi-a concen­trat eforturile înspre latura de atractivitate a serialului. Decorurile, recuzita, cromatica şi mişcarea sunt elabo­rate cu minuţiozitate şi meşteşug. Filmul suportă com­paraţia cu oricare altă peliculă a genului realizată de studiouri prestigioase, ca de exemplu cele japoneze. Stimabilă este şi preocuparea autorului pentru inclu­derea datelor ştiintifice într-o structură dramaturgică de suspans. Montajul rapid şi dinamismul mişcării sunt de­altfel atribute ale stilului său personal.
     Suportul ştiintific asigurat cu mare competenţă de Andrei Bacalu, scenaristul episodului, acordă serialu­lui o sobrietate aparte, destul de rar întâlnită în creaţiile acestui gen. Se face simţită însă nevoia unei mai pre­cise definiri a personalităţii eroilor, mult prea asemănă­tori în comportament. Detaliile «care fac poezia» sunt necesare în relaţiile dintre ei, căldura omenească nu poate decât să înfrumuseţeze aventurile tor temerare. Deşi la Inceput de drum, serialul promite episoade atră­gătoare, pe placul publicului şi al specialiştilor. Coleg cu Antonescu, Laurenţiu Sîrbu a încheiat deja un alt film, Planeta liliacului, confirmând calităţile plastice ale ci­clului. Cu toată dificultatea drumului ales, Misiunea spa­ţială Delta este o contribuţie onorabilă a cineaştilor la dezvoltarea genului «science fiction», preocupare constantă a animaţiei.