Cronica animației
Mașini zdrobite în ciocniri brutale, conturul în cretă al victimelor căzute pe şosea, montajul de fotografii arătându-i pe accidentaţi „înainte” şi „după” sunt câteva dintre argumentele de şoc ale filmului de propagandă rutieră. Deşi emoţia privitorului este resimțită uneori ca o lovitură în plex, efectul acestor imagini este cel scontat. Oripilaţi de desfigurările oamenilor şi obiectelor, vom fi mai atenţi cum circulăm. Cu mai multă sau mai puţină pricepere, autorii acestor pelicule încearcă sa ne convingă „să fim cu ochii în patru”. Documentarişti de renume au realizat astfel de comenzi. Ne-am obişnuit ca ele să poarte antetul studioului „Alexandru Sahia”. Multe sunt însă creaţia sectorului film utilitar al „Animafilmului”. Concurenţa îşi dovedeşte fericitele consecinţe artistice şi autorii care lucrează aici îşi dau silinţa şi reusesc adesea să acorde genului un plus de elocvenţă şi de atracţie. Cum este şi firesc, ei mizează mai ales pe farmecul animaţiei. Secvenţe desenate sunt uneori inserate alături de cele filmate în maniera reportericească sau vérité. Cel mai adesea, peliculele sunt însă realizate integral prin tehnica „imagine cu imagine”. Metamorfozele rapide şi caraghioase şi personajele cu tuşa afectuoasă se dovedesc cele mai convingătoare argumente ale propagandei rutiere adresate celor mai mici spectatori. Un exemplu concludent este
Cine a furat omul de zăpadă, film pentru care regizorul
Zaharia Buzea a fost răsplătit cu o „Cupa de cristal”.
Autorul şi-a conceput lecţia de circulație ca pe o feerică poveste de iarnă. Cei doi eroi ,Roboţel și Creionel) se pricep de minune să cânte și să danseze şi se bucură, ca orice copii, de jocurile anotimpului acoperit de ninsoare. Într-o bună dimineaţa, descoperă însă cu amărăciune dispariţia din curte a omului de zăpada pe care l-au clădit împreună. Deveniţi detectivi de ocazie, ei pornesc în căutarea lui. Vecinii le dau amănunte care îi duc la descoperirea tristului adevăr. Deşi nimeni nu l-a furat, prietenul lor nu se va mai întoarce niciodată. Mare iubitor de patinaj, neastâmpăratul de nea a pornit să-şi arate măiestria pe străzile circulate ale oraşului. Dornic să demonstreze să ştie figuri de bază ale acestui sport, el execută cu dexteritate „dublu Axel” şi „dublu Lutz” printre mașinile în viteză. Una dintre ele nu-l poate evita însă pe ambiţiosul patinator şi-l spulberă ca pe un om de zăpadă ce este. Deşi necăjiţi de pierderea prietenului lor, Roboţel şi Creionel vor construi un aItul prevăzut ca și celălalt cu nas din morcov şi pălărie dintr-o tingire. Autorul nu uită misiunea educativă a filmului său şi formulează o concluzie pe un ton afectuos povăţuitor. Copiii sunt îndemnaţi să nu se joace pe stradă şi să nu uite „ca ei nu sunt făcuţi din zăpadă”. lată un argument cu adevărat cuceritor. Ce-i drept, micuţilor noştri jucăuşi nu le-ar prinde rău mai multa prudenţă.
Priceput realizator de filme pentru copii. Zaharia Buzea și-a dovedit în
Cine a furat omul de zăpadă însuşirile forte ale stilului său: o animaţie de mare mobilitate, o mânuire sigură a povestire cinematografice şi o rară capacitate de a inventa personaje ataşante. Când filmul comandă se bizuie pe asemenea meseriaşi, el reuşeşte să contrazica prejudecățile legate de statutul său marginal.
