REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Animația românească la răcoare


     Deși considerată aproape unanim domeniul favorit al divertismentului pentru vârsta (pre)școlară, animația românească n-a fost ferită de atacurile cenzurii. Au intrat în vizorul acesteia cu precădere filmele de autor, dar n-au scăpat absurdelor ordine de refacere sau de retragere din circuitul de difuzare nici peliculele pentru copii. Un remember al câtorva episoade din lupta cu cenzura poate stârni azi ilaritate. În urmă cu nu prea mulți ani aceste mutilări de filme provocau însă multor autori traume psihice. Să încercăm să ne despărțim de trecut zâmbind, amintindu-ne că:
     Lung-metrajul Robinson Crusoe (1973), co-productie româno−italiană regizată de Victor Antonescu, a fost retras din sălile de cinema în ciuda lansării cu mare pompă la cinematograful „Patria”. Motivul invocat de vigilenții tovarăși era că scenele în care apar canibalii ar putea să afecteze „relațiile României cu popoarele Africii!”
     Intrat în producție în 1980, filmul Deșert pe care începuse să-I facă tânărul și foarte talentatul Zoltán Szilágyi a fost suspendat. Povestea umoristică despre un faraon care convoacă o mulțime de sclavi pentru a deplasa un cal uriaș dintr-un fantezist joc de șah unde îl avea partener pe propriul său fiu a atras brusc atenția unui cenzor. Alertat de altfel de o turnătorie din interiorul studioului, funcționarul ministerial a decis că are de-a face cu un story de subversivitate maximă. FaraonuI n-ar fi fost altcineva decât Ceaușescu iar fiul lui a fost identificat cu urmașul dinastiei, care aștepta „să-i intre asul la royală”.
     Acceptat cu mare dificultate în producție, filmul Tocirea (1986) inspirat din poemul omonim al lui Nichita Stănescu n-a putut vedea lumina ecranului decât în 1990. Rostite de chiar legendarul poet versurile cu „soldatul se tocea/până la umeri, până la brâu” au indignat profund pe cenzorii care vedeau în ele un mesaj de „demoralizare a armatei”. După opinia lor, numai soldatul invadator ar merita să se tocească iar autorul Radu Igazsag ar fi trebuit să marcheze cu claritate că e vorba de un ostaș american. Modificarea a fost refuzată iar filmul a stat la răcoare patru ani.
     Nici un regizor cu statut de clasic în viață ca lon Popescu Gopo n-a scăpat de suspiciunea bolnăvicioasă a cenzurii. Nu i s-a acceptat în nici un chip realizarea unui lung-metraj după basmul „Stan Pățitul” de lon Creangă, subversiv fiind considerat însuși titlul. Așa că marele Gopo a primit finanțarea pentru această peliculă de la Studioul din Chișinău unde a și început s-o facă. Moartea fulgerătoare (29 noiembrie 1989) l-a împiedicat însă s-o termine, din basmul lui cinematografic rămânând un material de arhivă de 800 de metri.
 
(Noul Cinema nr. 4/1995)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: animatia romaneasca, dana duma, ion popescu gopo, radu igazsag, victor antonescu, zoltan szilagyi

Opinii: