Luiza Pârvu, un tânăr regizor dintr-“O Lume Nouă”

     Festivalul Balkans Beyond Borders, iniţiativa unui grup de tineri din mai multe ţări balcanice care au studii de management cultural, ne-a adus la Bucureşti o serie de scurtmetraje foarte diferite şi originale, exerciţii cinematografice marcate de talent.

Festivalul este intinerant, fiecare ediţie desfăşurându-se într-o capitală balcanică. Ediţia 2013 a fost găzduită de Cinematograful Regizorului Român de la Muzeul Ţăranului Român.  
Unul dintre filmele remarcate de public este My Baby, regizat de Luiza Pârvu. Scurtmetrajul realizat în 2013 o are în rolul principal pe Rodica Lazăr (Kowalski, Carmen) şi le oferă partituri interesante actorilor Olimpia Melinte şi Cristian Popa.
 
     My Baby ne-a determinat să urmărim traiectoria unui tânăr regizor, Luiza Pârvu. După ce a decis că se va face regizor, pe când avea 15 ani, Luiza a terminat studiile la UNATC, iar acum este singurul româcare face un master la New York University Tisch School of the Arts, unde a făcut şcoală şi Woody Allen. Cu o echipă alcătuită din alţi bursieri ai acestei şcoli, veniţi din toată lumea, Luiza a filmat un scurtmetraj, A New World - O Lume Nouă, pe un scenariu scris de Toma Peiu. Pentru că încă este departe şi în perioada de postproducţie cu noul film, am rugat-o să ne scrie ce reprezintă pentru ea filmul My Baby. 
“Acest film a apărut iniţial ca o cerinţă, şi anume: operatorul cu care am mai lucrat şi la alte filme de şcoală, printre care şi Aniversarea, Andrei Goagă, m-a rugat să vin cu un scenariu pe care să-l facem împreună pentru filmul său de Master la UNATC. La început era o altă poveste, cu un cuplu care se desparte... un fel de Revolutionary Road, într-un sushi bar, în timpul unei şedinţe de speed dating. În acel proiect a intrat Rodica Lazăr, o actriţă foarte foarte talentată şi specială, care trebuia să joace unul dintre cele două roluri principale. Până la urmă, pentru că nu am găsit locaţia potrivită şi, în loc de sushi bar, am găsit cafeneaua de la The Institute şi, pentru că celălalt actor nu a mai putut să se implice din cauza unui alt proiect la care lucra, am decis să o păstrăm pe Rodica şi să concepem o altă poveste, care s-ar potrivi acelei noi locaţii pe care o aveam la dispoziţie.
Am petrecut două săptămâni în casă, împreună cu Toma (Peiu), scenaristul filmului şi partenerul meu, şi am scris această poveste. Ni l-am închipuit ca pe o parabolă cu trei personaje într-un şir de întâmplări misterioase, care duc la naşterea unui copil. Am vrut să facem un soi de anti-film (aşa am numit noi acest experiment), în sensul că modul în care a fost gândit nu are legătură cu structura narativă clasică a unui film. Nu am dorit să se ştie care este problema personajelor, sau să te indentifici cu vreunul dintre personaje, ci mai mult am vrut să experimentăm cu un mod diferit de a vedea lucrurile: printr-un geam sau monitor, prin care vezi nişte oameni pe care nu-i cunoşti, făcând nişte lucruri pe care nu le înţelegi, cum de cele mai multe ori se întâmplă în viaţă. Cred că e foarte greu să înţelegem oamenii necunoscuţi pe care îi prindem în anumite momente, ale căror contexte nu le cunoaştem. 
Prin urmare, My Baby este un fel de copil de-al nostrum, mai ciudat, mai neînţeles, care vorbeşte puţin, dar care, atunci când deschide gura, spune lucruri înţelepte. Este, poate, un copil autist, pe care, dacă ajungi să-l înţelegi, îţi poate deveni foarte drag. Cel puţin asta simt eu. 
În My Baby joacă şi Cristian Popa (un actor care a fost alături de noi în fiecare noapte, după ce toată ziua repeta o piesă de teatru la Ploieşti) şi Olimpia Melinte (o actriţă care eu cred că nu mai are nevoie de nicio introducere şi cu care, probabil, o să lucrez la fiecare film pe care îl voi realiza de acum inainte; este o prezenţă absolut fermecătoare, am fost cucerită de ea din prima clipă în care am văzut-o). Olimpia va juca rolul principal şi în filmul O Lume Nouă / Start Anew World, pe care urmează să îl filmăm la New York, în săptămâna care urmează. Este un scurtmetraj de epocă, despre români din Transilvania, care emigrează în Statele Unite, la începutul secolului 20.
Vreau să precizez că Festivalul Balkans Beyond Borders, găzduit de Bucureşti, şi în care a fost prezentat My Baby, este al 30-lea festival la care participă filmul şi mă bucur foarte tare că proiecţia a fost la Muzeul Ţăranului Român, probabil într-un context foarte plăcut!
Mi-aş fi dorit să fi fost acolo, dar, mai mult decât atât, mi-aş fi dorit să simt reacţiile oamenilor şi gândurile lor de după proiecţie. Sper că a fost interesant şi că le-am stârnit oamenilor întrebări cu acest film-experiment, să nu fi plecat la fel cum au intrat în sala de cinema. Asta îmi doresc de la acest film şi, în general, de la toate filmele pe care le realizez.”
Vom vedea şi noi, în curând, scurtmetrajul O Lume Nouă, o poveste despre românii plecaţi în America, scrisă şi regizată de românii Luiza Pârvu şi Toma Peiu în America, pe urmele străbunilor.