Dirijorul (George Georgescu) (1964)

Opinia criticului
"Trebuie urcat la chip, trebuie „lucrat” acolo, conectată faţa cu mâinile — şi-mi vine în minte încercare a reuşita a lui Paul Barbăneagră în George Georgescu al său — unde lega gestica dirijorului, folosind transfocatoare brutale (operator: Sergiu Huzum) cu patru spectatori — numai priviri — în ascultarea „Simfoniei a IX-a”. Transa de concert trezeşte, îndeobşte, suspiciuni. Totuşi, unul din chipuri, o femeie în vârstă, mi-a rămas, definitiv, în minte; transa cea nefirească (nu artificială!) până la vrajă, te subjuga. Am văzut de trei ori filmul — de fiecare dată i-am dat acelei spectatoare explicaţii diferite, imaginându-mi biografii diferite, în sfârşit am aflat adevărul; de 25 de ani, nu scapă concert dirijat de maestrul Georgescu. 25 de ani erau concentraţi în privirea ei, „furată” inspirat de Huzum." (Radu Cosaşu, Cinema nr. 4, aprilie 1964)