După încuviinţarea scenariului, filmul de păpuşi
Prâslea şi comoara din cetatea uitată a fost desemnat ca pivot de serial. Va fi, se pare, primul serial de păpuşi al studioului „Animafilm” şi totodată va avea în „distribuţie” primele noastre păpuşi cu articulaţii mecanice.
Scenariul ne sugerează o super-producţie a genului, cu înfruntări între oameni mari şi oameni mici, între drepţi şi nedrepţi, întru victoria dreptăţii şi întru cinstirea morţilor. O sumedenie de peripeţii şi o bătălie în adevăratul înţeles al cuvântului îi vor alcătui desfăşurarea. Cât despre Prâslea, „mic de stat, mare la fapt”, cred că nu o să greşim dacă, alături de savoarea folclorului şi parfumul legendei, îi atribuim şi o umbră de măreţie istorică.
— Cum s-a născut şi cine este Prâslea, lon Gănescu?
— Cum s-a născut ştiu şi nu prea, pentru că nici nu-mi mai amintesc de când îl port cu mine. Ştiu doar că între timp s-a schimbat. Am scris într-o vreme un scenariu — „Fabule cu şi pentru măgari” — în care măgarul acţiona şi Prâslea cimilea; am credinţa că românul filozofează cimilind. Treptat însă, am ajuns la ideea că într-un film, fie el şi de păpuşi, prea multă replică firimiţează. Importantă e acţiunea; e limbajul specific cinematografic ce face accesibil filmul de animaţie pe plan internaţional. De aceea, Prâslea cel de astăzi acţionează tot timpul şi cimileşte doar pe ici pe colo...
Aşa cum este, aş dori ca Prâslea să trăiască deopotrivă în sufletele celor mici şi ale celor mari, readucând legenda în contemporaneitate.
