În 1975 absolvă, ca şefă de promoţie, secţia de actorie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" (clasa Eugenia Popovici) şi, în acelaşi an, primeşte premiul ACIN pentru rolul Maria din filmul Cursa de Mircea Daneliuc. Drumul spre acest dublu succes nu a fost deloc simplu. Deşi de mică îşi afirmase vocaţia histrionică, plăcându-i să recite şi să cânte în public, porţile institutului nu i se deschid nici la prima nici la a doua încercare.
Timp de doi ani încearcă să rămână în preajma scenei, fie la Tulcea, ca prezentatoare a unei formaţii de artişti profesionişti, fie la Satu Mare, ca actriţă corp ansamblu. După absolvire este repartizată la Teatrul din Reşiţa, dar după doi ani este angajată la Teatrul Bulandra din Bucureşti. Regizorii de film, de la Tatos la Mărăscu şi de la Bocăneţ la Pintilie, o solicită constant, dar filmele soţului său de atunci, Mircea Daneliuc, rămân în filmografia ei cele mai importante repere.
"Lipsit de prejudecăţi şi de comodităţi artistice, Mircea Daneliuc îşi propune în filmele sale să surprindă câteva momente de adevăr aşa cum pot fi ele găsite în locurile cele mai comune, printre oamenii cei mai oarecari. Personajele încredinţate Torei Vasilescu se află în plină ofensivă pentru autenticitate." (Cornel Cristian, Magazin estival Cinema 1984).
"La Tora Vasilescu, vibraţia este starea naturală. Privirile vibrează - trist sau sperios sau curios -, zâmbetul vibrează - timid sau îndrăzneţ sau copilăros, vocea vibrează în tonuri reci, seci sau dimpotrivă tandre, dar mai ales tăcerile. Tăcerea fetei din Probă de microfon, în faţa microfonului, în faţa întrebărilor sau în faţa unui păcătos de prea târziu. Tăcerile Torei Vasilescu vibrează pe toată scara şi la toate intensităţile sentimentelor omeneşti, şi atât de antisentimentalele ei personaje sunt mereu bruiate - minunat bruiaj - de acest temperament artistic făcut parcă special să vibreze astfel în toate felurile, în toate stările " (Eva Sîrbu, Magazin estival 1980)