După absolvirea Institutului de Cultură Fizică şi Sport în 1964, urmează cursurile secţiei de regie din cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale", fiind coleg de an (promoţia 1970) cu
Dan Piţa.
„Mircea Veroiu (n.1941) este unul dintre cineaştii care au debutat colectiv cu documentarul
Apa ca un bivol negru (1971), lungmetrajul care a marcat certificatul de naştere al aşa numitei « generaţii `70 ». Alături de alt semnatar emblematic al acestui film,
Dan Piţa, Veroiu a devenit un cineast remarcat şi înternaţional, datorită celor două ecranizări după Ion Agârbiceanu realizate împreună,
Nunta de piatră (1972) şi
Duhul aurului (1974). Adaptarea unor surse literare relevante a rămas o constantă în filmografia sa: de la Dincolo de pod (1978, după Ion Slavici), la Printre oglinzi paralele (1981, după Camil Petrescu), de la Adela (1985, după Garabet Ibrăileanu) la Craii de Curtea Veche (1993, după Mateiu Caragiale). După ce Adela a fost premiat la Festivalul de la Bergamo, prestigiul lui Veroiu se bucură de recunoaşterea unor critici importanţi, precum Bengt Forslund, care îl numeşte « unul dintre cei mai importanţi regizori europeni»). În 1986 el părăseşte România şi se refugiază în Franţa, unde lucrează la un studio video, dar nu reuşeşte să realizeze niciun film. Revine, după revoluţie, în ţară şi mai regizează
Somnul insulei (1993),
Craii de Curtea Veche (1994)
Farul (1996) şi
Femeia în roşu, lansat cu doar două luni înainte de moartea sa, în 1997.” (
Dana Duma,
Cineaști în era digitală, Editura UCIN, 2020)
