Somnul insulei (1993)

„În sfârșit, doi cineaști români ― un consacrat, Mircea Veroiu și un debutant Radu Mihăileanu ― se preocupă de destinul intelectualilor în cele patru decenii de dictatură comunistă. Nu este deloc o coincidență că eroul lui Veroiu este romancier iar cel al lui Mihăileanu poet. Scriitorii au fost dintre intelectualii cei mai asupriți, controlați sau pețiți de oficialități, transformându-i când în victime, când în privilegiați. O dramatică sarabandă. Și nu este deloc o coincidență dramaturgică ― poate doar o incidență cu istoria reală ― faptul că ambii eroi, după ce nu pot evita pactul cu diavolul, ajung la sinucidere. Așa cum s-a petrecut în realitate cu câțiva... aleși. Cercurile infernului au devenit în acei ani cercurile trădaților și ale trădătorilor. Sau poate așa cum se încheie Trădarea cu o excelentă replică−interogație: «Trădând pe Dumnezeu sau trădați de Dumnezeu?».” (Dana Duma, Noul Cinema nr. 5/1994)