​Zâmbet pentru zâmbet

     Cronica publicului
     Dacă opera artistică moderne este „opera aperta”, cum o numea Umberto Eco, cu des­chidere continuă spre fantezia re-creatoare a publicului, de ce nu s-ar justifica și o cronică a privitorului-auditoriului — cititorului la acele spectacole sau cărți care propun des­chis o colaborare, o participare activă (pe lângă cea pasiv-emoțională) la solicitarea imaginii, semnului, notației — conotației? De­sigur, Zâmbet de soare nu-i „Numele trandafi­rului” și nici „Măiastra” care se propună șa­rade complicate, de dezlegat în trepte, la ni­velul unu-doi-trei al receptării. Dar ceea ce m-a frapat în reacția unei săli arhipline de ti­neri nu numai — la prezentarea în avans de la cinema „Studio” (cu invitați, rude și prieteni de toate vârstele) a noului film sem­nat de Elisabeta Bostan — era o stare de emoție activ creatoare... nu doar pasiv recep­tivă. Ca la un spectacol de teatru unde freamătul sălii, participarea simpatetică, stimulează jocul actorilor, diferențiindu-i seară de seară în funcție de recitatele „diagramei afective” în dialogul scenă-sală, aș spune că noul film al Elisabetei Bostan și al Vasilicăi Is­trate creștea văzând cu ochii (și auzind exce­lentele melodii ale lui Marius Țeicu — Eugen Rotaru) la fiecare gest comic al perechii crăiești, Carmen Galin și Mircea Diaconu, cu strălucitele ei — anacronice? — prejudecăți față de amorul extravagant al odraslei, la bonomia exuberantă a doicii — Ileana Stana lonescu — la hazul spontan al ghinionistului sol de Zmeu în interpretarea lui George Mihăiță sau la melancolia nefericitului inorog îndrăgostit, subtil parodiat de Petre Nicolae.
     Cuplul tânăr Bianca Brad — Tudor Petruț cu farmec, desigur (în ultima vreme tinerii au avut șanse mari și pe ecran și în sală trilogia Liceenilor — și nu numai ea a făcut să țâș­nească „noul val” cu putere) dar împreună cu el, alături de ei, susținându-le elanul începu­tului, actori cu experiențe, într-o formă de ele mari, cu o poftă juvenilă de joc și joacă. Și aceasta sporește vizibil reușita, publicul înțelege, publicul admiră, publicul aplaudă la scena deschise generoasă colaborare între generații.
     „Un admirabil spirit de echipă specific filmelor dirijate de Elisabeta Bostan” punea punctul pe i, inspirata prezentatoare a avanpremieră, totodată scenarista Zâmbetului..., Vasilica Istrate. Într-adevăr, asta era. Bucuria și profesionalitatea cu care s-a lucrat pe pla­tou s-au prelungit și în sală. Zâmbet pentru zâmbet, bucurie pentru bucurie.