Jocul dragostei și al morții :“Scurt / 4” - cronică de film

     Ne-am convins încă o dată. Hazardul, fie el și deghizat în moarte, aranjează bine lucrurile. Patru tineri cineaști, care nu s-au gândit că scurtmetrajele lor ar putea face casă bună așezate în rama unui film lung, sunt acum, datorită unei idei inspirate, pe același afiș, cu un titlu și un subtitlu comun, Scurt / 4, Povestiri de inimă neagră. Doi autori sunt mai la începuturi, Luiza Pârvu și Andrei Crețulescu, ceilalți, Radu Jude și Iulia Rugină – au o experiență deja consolidată. Le stă bine împreună pentru că, cel puțin deocamdată, se anunță a avea orientări stilistice diferite. Altfel, cât o fi ea, moartea, un subiect care ne privește pe toți, dacă ar fi ținut-o toți într-o lacrimă sau într-un haz de necaz, cred că interesul nostru s-ar fi diluat pe parcurs. Într-un clasic regim realist, în mica istorie din O lume nouă (Luiza Pârvu) moartea și-a spus cuvântul înainte de a intra în miezul poveștii, descinderea unei tinere ardelelence în Pennsylvania începutului de secol. Din păcate, înțelegem prea repede că tragedia s-a întâmplat, deja – moartea bărbatului alături de care urma să-și întemeieze noua viață. Gazda, un un văr, intră în scenă de la bun început cu un aer sumbru, de înmormântare. Bucuria femeii nu izbutește să-l mai alunge. Ne rămâne plăcerea de o admira din nou pe Olimpia Melinte, o actriță luminoasă, în gura căreia chiar și replicile voit poetice sună firesc. Despre scurtmerajul lui Radu Jude Trece și prin perete (adaptare liberă după Cehov) s-a scris mult. După ce anul acesta a plecat de la Quinzaine des réalisateurs cu o mențiune, filmul a tot circulat, neexistând, din câte știu, comentator care să nu fi fost sensibil la știința lui Jude de a instala starea de teamă indusă unui copil (minunata mică actriță Sofia Nicolaescu) de vestea difuză a morții petrecute pe undeva, prin preajmă, în casa vecinilor. Jalea despărțirii trece și prin perete. Departe și, totuși, aproape, moartea neliniștește, dar și incită, stârnește dorința de a afla mai mult, în buna lege a poveștilor cu bau-bau care plac copiilor. Copila se lasă greu dusă la culcare, ascultă pe furiș comentariile celor mari, unele abracadabrante, între teamă și curiozitate. Cu Kowalski intrăm pe un teritoriu mai nou în peisajul cinematografic autohton. Andrei Crețulescu, este unul dintre puținii, foarte puținii noștri autori născuți din pântecul cinefiliei. Era și timpul. Fost critic de film și producător la HBO, tânărul regizor și scenarist vine pe platou doldora de cultură cinematografică, din fericire nu numai modernă, ci și clasică. Pentru generația mea, crescută în amețitoarea cinefilie a anilor 60, este o încântare să asist la o astfel de evoluție. Am urmărit acum, la cel de al doilea scurtmetraj al lui Andrei Crețulescu (după Bad Penny), cusăturile, ca să spun așa, ale micii sale povești, articulațiile, modul în care construiește din vorbe atât o psihologie, cât și un incident fatal, în cele din urmă. Las la o parte tarantinismul, nesupărător, pentru că el aduce un aer, nu o imitație neasimilată. Agresiv, arogant, nemaiîncăpându-și în pene, gata să dea de pământ cu toți, inclusiv cu nevinovata chelneriță, Kopalski (Andi Vasluianu) este gata să facă prăpăd în jur. Până la venirea lui Kowalski (Șerban Pavlu), bossul neîndurător. Nu-i desparte decât o literă, dar asta nu-i este de niciun  folos, din contra, accentuează ironia. Grozavul de până atunci se face preș. Între ei, când speriat, când vrând să intervină, dar cu jumătate de gură, chibițul interpretat de Dorian Boguță. Așteptăm să reîntâlnim trio-ul. Despre Iulia Rugină știam, mai ales de la Love Building, că se lasă vizitată de spiritul ludic. De data acesta, în Să mori de dragoste rănită, chiar s-a predat cu totul, plonjând într-o estetică a clipului glumeț, cu săriturile dintr-un regim în altul, cu asamblarea fragmentelor imaginare sau «hai să ne jucăm de-a realitatea» într-un patchwork postmodernist. O melodie care, evident, nu este a generației lor, melodie care a dat și titlul filmului, o artistă venită, de asemenea mai de departe, în timp, Angela Similea, totul înfrățește tinerii îndrăgostiți bezmetic. Măreți, indestructibili în fața morții, eroii nu se lasă. Nu-i doboară nici măcar știrile-bombă ale televiziunii. Dacă tot e să mori, măcar să mori de dragoste rănit. Pe muzică.