„Îndoielile privind eficienţa şi oportunitatea educativ-artistică, a serialului
B.D. le-am exprimat cu prilejuri anterioare. Ele îşi păstrează actualitatea şi după cea de-a treia serie a ciclului,
Brigada Diverse la munte şi la mare. Chiar dacă intenţiile, mărturisite, ale realizatorilor au fost altele, şi chiar dacă (sau tocmai pentru că) în acest film sunt reuniţi câţiva dintre cei mai înzestraţi actori de comedie pe care-i avem:
Toma Caragiu (al cărui umor distins îl situează „cu un cap” peste restul distribuţiei),
lon Finteşteanu,
Dem Rădulescu,
Puiu Călinescu,
Jean Constantin,
Sebastian Papaiani..." (
Călin Căliman, Contemporanul 24 decembrie 1971)
„Cea de a treia (serie n.r.) este acum un fapt împlinit şi ne propunem deci să facem abstracţie de lipsa de logică a scenariului, şi să-I considerăm ca pretext strict convenţional (cum I-au dorit probabil şi autorii); pretext folosit pentru a demonstra — pe de o parte — permanenta vigilenţă a miliţiei! — pe de alta — posibilităţile pe care le avea la îndemână un infractor (după ispăşirea pedepsei) de a redeveni om cinstit. Evident, situaţii comice şi gag-uri se pot broda deci oricâte.
Or, mi se pare, că aici rezidă şi buba filmului; situaţiile nu sunt comice, ba chiar frizează de-a dreptul tragicul (şi trebuie să fii un mare maestru să ştii a îmbina tragicul şi comicul într-o „comedie poliţistă”), iar „gag”-urile, cu foarte rare excepţii (de exemplu, imaginea văzută prin ochii unui drogat, sunt lăsate de fapt pe seama actorilor care, trebuie subliniat, duc în spate majoritatea meritelor acestei comedii, ei fiind — fără nicio discuţie — cei care culeg aplauzele publicului. (
Radu Georgescu, Săptămâna 24 decembrie 1971)
„Nu încape însă îndoială că (chiar în ipoteza că ar fi fost o reuşită deplină, că ar fi pus integral în valoare resursele întregii echipe de creaţie — şi amintim aici şi muzica adeseori expresivă scrisă de compozitorul lon Cristinoiu, şi calitatea imaginii semnată de operatorul Nicolae Mărgineanu sau contribuţia arh. Constantin Simionescu, autorul scenografiei), chiar în această ipostază, serialul despre care vorbim n-ar fi rezolvat „problema comediei”, date fiind cerinţele actuale, de o mare diversitate, cărora cinematografia poate şi trebuie să le răspundă cultivând acest gen. Iată de ce credem că — independent de filmul consacrat „Brigăzii Diverse” — ar fi oportună şi o discuţie mai largă, în forul profesional al cineaştilor, asupra problemelor comediei, cu scopul de a stimula exigent orientarea creatorilor spre acest gen cinematografic încă deficitar. (
D.Costin, Scânteia 25 decembrie 1971)
„Singurul element coerent în firul unei dezlânate acţiuni (deseori, prea deseori, ilogice) rămâne strădania comicilor de a fi comici şi a interpretelor feminine de a fi urâte, vulgare, fără graţie şi fără talent (până când o să improvizăm actriţe de film din tot ce ne cade sub ochi?) (
Florica Ichim, România liberă 26 decembrie 1971)
„Filmul e un eşec. Un eşec total. Nu putem decât să regretăm că în ţara lui Caragiale nu avem comedie cinematografică, că în acest an filmul românesc nu ne-a oferit la capitolul comedie decât aceste fără rost şi fără sare şi piper întâmplări, la munte şi la mare sau invers, care nu reprezintă pe nimeni. (
Tudor Stănescu, Scânteia tineretului 27 decembrie 1971)
„Autorii au adunat câţiva actori iubiţi de public şi le-au dat prilejuI să aibă mai mult sau mai puţin haz. Publicul a râs. Asta e un fapt. Eu personal aş fi preferat ca situaţiile comice să fie mai multe şi mai consistente. Cronicile defavorabile ale unora dintre critici vor aduce poate o asemenea ameliorare. (
D.I. Suchianu, România literară 13 ianuarie 1972)
