Love Bus: Cinci poveşti de dragoste din Bucureşti e un modest grupaj de scurtmetraje care defilează fiecare cu numele unei zone din capitală, deşi niciunul dintre foarte tinerii regizori nu prea pune la lucru spaţiul bucureştean în care îşi plasează povestea. Scurtmetrajul intitulat
Iancului, despre o tânără (Ada Galeş) părăsită de prietenul ei (Cătălin Jugravu) şi neatentă la cei care ţin cu adevărat la ea (un alt băiat şi propria ei mamă), nu se poate lăuda cu alte calităţi pe lângă aceea, paraestetică, a "sincerităţii".
Drumul Taberei (de Mihai Mincan), care se prezintă ca un dialog între o fată (Iulia Ciochină) şi partenerul ei ocazional de sex (Andrei Seuşan), are de partea sa şi meşteşugul scurgerii cu ţârâita către spectator a detaliilor situaţiei pe care acesta din urmă e invitat s-o observe (fata e o studentă din provincie, care împarte chiria unei camere cu o altă fată, în timp ce băiatul e un bucureştean cu maşină şi slujbă în IT; ea ar vrea mai mult de la el, în timp ce el se menţine închis); şi se mai poate lăuda cu un anumit formalism regizoral, de o "austeritate" (cadre lungi şi fixe) cam pretenţioasă, totuşi, în contextul acestei "felii de viaţă". Odată cu scurtmetrajul
Unirii, despre o petrecere de liceeni la care fata-bună-care-nu-vrea-încă-să-facă-sex e înşelată de prietenul superficial cu fata-rea-care-vrea, chiar în timp ce i se plânge de cât e de hărţuită confidentului-care-o-iubeşte-pe-ascuns, nivelul coboară înapoi la naivitatea dramaturgică şi regizorală din
Iancului. Lucrurile sunt mult mai puţin previzibile în
Tineretului (de Constantin Radu Vasile), unde un tânăr religios, reflexiv şi articulat în discurs (Ştefan Mircea) se plimbă prin parc cu o corporatistă, fostă colegă de liceu, şi ea reflexivă (Carla Teaha), după care îşi cumpără nişte droguri şi merge acasă, să se uite la un film porno (această "multilateralitate" a personajului nu-i e explicată spectatorului, ci se cere luată ca atare), când primeşte o veste şocantă despre fata de la care tocmai îşi luase rămas-bun. În fine, după bizarul
Tineretului, care mai conţine şi reprezentări "impresioniste" ale unor stări alterate de conştiinţă, grupajul revine, prin
Cişmigiu (regia Andrei Georgescu, pe un scenariu de Paul Negoescu - iniţiator-coordonator al grupajului şi el însuşi un regizor relativ experimentat), la formatul conversaţiei de alcov - de astă dată un moderat-spiritual interogatoriu luat unui tânăr boem (Alec Secăreanu) de o iubită geloasă (Victoria Răileanu).
