“Eu nu sunt atât de categoric în ceea ce privește delimitarea dintre real și ireal. Îmi place să las un soi de ambiguitate”. Cred că în această declarație se află cheia multora dintre filmele regizorului
Cărmăzan și mai ales a acelora care l-au impus ca o voce specială în generația sa. El consideră că, de la
Țapinarii,
Lișca și
Casa din vis, adică de la filmele de început care poartă puternic această marcă, el însuși s-a schimbat și de aceea filmele sale ulterioare au luat-o pe alt făgaș. Așa se face că de la un cinematograf mai puțin prizat de public a ajuns să realizeze
Margo, un adevărat succes de boxoffice.
