Provenit din latinescul „certus”, adjectivul „certain” înseamnă în franceză „sigur, autentic, indubitabil, incontestabil”. Nici că se putea o denumire mai potrivită pentru recentul premiu obţinut la Cannes de către Corneliu Porumboiu pentru filmul Comoara: „Un Certain Talent”. Fără îndoială Porumboiu este un talent sigur, autentic, indubitabil, incontestabil. Dar şi foarte special, ca şi personajul însuşi. Bonom şi afabil, el te primeşte cu zâmbetul pe buze şi e gata să stea de vorbă cu tine, dar nu e uşor de citit. Acelaşi lucru se poate spune despre filmele lui. În aparenţă simple, chiar liniare – un poliţist urmăreşte nişte elevi care se droghează în curtea şcolii dar pregetă să-i prindă în flagrant ca să nu le distrugă viaţa; un regizor de film repetă o viitoare scenă cu o actriţă care îi cade în braţe; doi vecini de bloc caută o comoară îngropată de strămoşul unuia dintre ei în ograda casei bătrâneşti, o găsesc şi o valorifică – Poliţist, adjectiv, Metabolism sau Când se lasă seara peste Bucureşti, Comoara au sensuri secunde care nu se lasă lesne decriptate. Susţinut de succesul de critică/festivaluri şi mai puţin de public, Porumboiu nu se abate din drumul lui care aş zice că este perpetua căutare a unui „anume” cinematograf în care crede.
