REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Figuri impuse (I)


     În ghost story-ul Domnişoara Christina (adaptare după nuvela lui Eliade), meritele regizorului-scenarist Alexandru Maftei (Bună! Ce faci?) se reduc la competenţa (şi ea ştearsă, lipsită de orice sclipire de personalitate) cu care "pune masa", făcând un pic de atmosferă cu evergreen-uri ale genului: Jonathan Harker (numit de data asta Egor) ajungând la castelul Dracula (care aici e o casă boierească, aparţinând unei familii numite Moscu); toţi ai casei (dintre care nu putea să lipsească una bucată copil malefic, model standard) comportându-se de parcă ar convieţui cu o fantomă; natura însăşi înfiorându-se sonor de câte ori e pomenit numele fantomei (acelaşi cu al filmului) - pe banda sonoră (migălos construită de către Tudor Petre) ba par să sâsâie şerpi cu clopoţei, ba par să râgâie sau să respire adânc căpcăuni invizibili. Toate astea intră la "pusul mesei"; ce pune Maftei pe masă e, însă, vax stropit cu piş-wasser. Forţele supranaturale şi destructive care au pus stăpânire pe conac sunt asociate răscoalei ţărăneşti de la 1907 ("prezentul" filmului fiind în interbelic) şi mai ales sexualităţii feminine, însă numai cea de-a doua conexiune e cât de cât dezvoltată: copilul malefic - o fetiţă (Ioana Sandu) - se cere pupat pe gură şi pe pantof de către bietul Jonathan Egor Harker (Tudor Aaron Istodor); după cum tot pe Egor i se pune pata şi fantomei Christina (Anastasia Dumitrescu), despre apetiturile căreia (de pe vremea când era vie) circulă pe moşie tot felul de legende porno-gotice; asta în timp ce virginala soră mai mare (Ioana Anastasia Anton) a fetiţei malefice se ofileşte şi se ofelizează de la o oră la alta. Dar nici această a doua conexiune nu e gândită până prea departe de către autorul filmului. Incapacitatea lui de a reflecta asupra eventualelor subtexte ale poveştii (ce altceva mai e Christina, dincolo de faptul că e o sursă de efecte de tip bu-hu-hu?) se adaugă la puţinătatea şi la calitatea de second hand a înseşi bu-hu-hu-urilor, rezultatul fiind un film la fel de insipid în genul lui cum era, în genul ei, comedia romantică Bună! Ce faci?.

 
(Dilema Veche, noiembrie 2013)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: alexandru maftei, andrei gorzo, cronica de film, domnisoara christina, domnisoara christina film

Opinii: