Cititorii din întreaga lume interesați de istoria filmului românesc și de Noul Cinema Românesc au la dispoziție o bibliografie în engleză din ce în ce mai consistentă, semnată de critici români și străini.
Printre aparițiile editoriale notabile din ultimul deceniu se numără „Contemporary Romanian Cinema: The History of an Unexpected Miracle” de Dominique Nasta (2013), „Romanian New Wave Cinema: An Introduction” de Doru Pop (2014), studiul monografic „Cristi Puiu” de Monica Filimon (2017), „Hesitant Histories on the Romanian Screen” de László Strausz (2017) și foarte recenta „The New Romanian Cinema”, editată de Christina Stojanova cu participarea
Danei Duma (v. recenzia din „Film”, nr. 2/2019). Acestora li s-a adăugat, la sfârșitul lui 2019, un valoros volum colectiv coordonat de criticul
Irina Trocan, „Romanian Cinema Inside Out: Insights on Film Culture, Industry and Politics 1912-2019”. Publicat de Editura Institutului Cultural Român, volumul reprezintă o completare oportună a amplului program de film românesc „Videogramele unei națiuni”, curatoriat de Andrei Tănăsescu pentru festivalul „Europalia” (ediția a 27-a i-a fost dedicată României) și prezentat, în decembrie 2019 și ianuarie 2020, în Belgia și Olanda.
La noua carte au contribuit 17 autori, dintre care opt au absolvit, relativ recent, studii de specialitate la UNATC București. Marea majoritate a textelor nu au fost publicate anterior. Excepțiile sunt cele semnate de Alex Cistelecan, Iulia Popovici și Andrei State, versiuni traduse în engleză – și revizuite – ale unor eseuri publicate anterior în volumele colective „Politicile filmului” (coordonatori:
Andrei Gorzo și Andrei State, 2014) – State („Corneliu Porumboiu’s Realisms”) – și „Filmul tranziției” (coordonatori: Andrei Gorzo și
Gabriela Filippi, 2017) – Cistelecan („History and Middle-Class Consciousness in Romanian Films of the ’90s”), Popovici („Female Sexuality and Male Power in the Cinema of the Transition Period”).
După „Introducerea” editoarei Irina Trocan, cartea este segmentată tematic în patru părți. Cea dintâi dintre acestea preia titlul programului de film românesc din cadrul „Europalia”, „Videograms of a Nation”. Tot Trocan semnează cel dintâi studiu, „
Romanian Independence: Filmmaking Controversies Meet Unshakable Patriotism”. Aici, primul lungmetraj autohton,
Independența României (1912) – regizat, în funcție de sursa citată, fie de
Grigore Brezeanu, fie de
Aristide Demetriade, fie de amândoi –, este analizat, bine argumentat, atât formal-estetic, cât și cultural-ideologic, în contextul internațional al epocii.
Andra Petrescu – doctorandă la UNATC cu o teză despre producția de documentare a studioului Sahia Film dintre 1950-1970 și coordonatoare, alături de Irina Trocan, a antologiei „Realitatea ficțiunii, ficțiunea realului” (2018) – examinează „narațiunile post-socialiste” (Holocaust, comunism, revoluție) ale documentarului românesc, sub titlul sugestiv „Privind înapoi cu mânie”. În „The Slow Break from Socialist Realism: Romanian Cinema in the Late ’50s and Early ’60s”, Radu Toderici dovedește o cercetare laborioasă în presa specializată a perioadei, o bună cunoaștere a studiilor străine relevante și o remarcabilă abilitate de a sintetiza teoretic. Prima parte se încheie cu un interesant interviu, realizat de Irina Trocan, cu Dominique Nasta, profesoară la Université libre din Bruxelles,
interviu punând accentul pe receptarea internațională a cinematografului românesc.
Următoarea secțiune a volumului, „Spotlighting the Peripheral”, include trei noi eseuri importante. Alex Mircioi analizează filmele de ficțiune ale puținelor regizoare din cinematografia României socialiste,
Georgiana Vrăjitoru investighează intruziunea ideologicului în filmele cu, despre și pentru tineri din deceniile opt și nouă, iar antropologii Bogdan Iancu și Ileana Gabriela Szasz studiază reprezentările minorității rome în documentare realizate din 1997 și până azi.
Partea a treia, „Genre Filmmaking and Visual Pleasure”, este cea mai atractivă pentru cititori, funcționând similar momentelor de relaxare comică din filme preponderent dramatice. Nu întâmplător, unul dintre cele patru texte incluse în această secțiune examinează competent comediile populare de dinainte de 1989 – „Communist Comedies and the Invisible Hand of the Political” (
Georgiana Mușat). Un registru mai grav abordează Alexandru Vizitiu, discutând „Epopeea Națională Cinematografică” și replica polemică a lui
Radu Jude (
Aferim!, 2015), în „Creating a National Identity in Film: The Historical and Mythological Past in Romanian Cinema”. În „Romanian Animation: Digital Renaissance”, profesoara
Dana Duma, expertul numărul 1 în cinema de animație dintre criticii români de azi, opune epocii de glorie a genului în țara noastră (a studioului „Animafilm”, a festivalului internațional de la Mamaia și, ulterior, a „generației ’80”) agonia de după 1989, din care, din fericire, se întrevăd șanse de salvare, grație filmelor și inițiativelor lui Radu Igazsag, festivalului Anim’est și atelierului Animation Worksheep sau succeselor Ancăi Damian. Andrea Virginás, de la universitatea clujeană Sapientia, tratează convingător filmul science-fiction românesc, în pofida câtorva erori regretabile (de pildă, versiunea românească a
Trenului fantomă îi este atribuită lui
Jean Georgescu, în loc de
Jean Mihail).
În ultima parte a volumului, „The Fine Print”, perspectiva este mai strânsă (prim-plan de cineast, plan-detaliu de film), textele inedite fiind semnate de Andrei Șendrea și Gabriela Filippi. Primul critic, specializat în opera lui
Lucian Pintilie – după cum o dovedesc teza sa de licență și eseul său inclus în volumul colectiv „Drumuri și răspântii” (coordonator: Marian Țuțui, 2016) –, analizează pătrunzător reprezentările sexului și ale sexualității din interzisul
De ce trag clopotele, Mitică?. Iar Filippi, și ea doctorandă la UNATC, cu o teză despre cenzura în cinematografia României socialiste, se oprește asupra filmului
Directorul nostru, capodopera lui Jean Georgescu, și îl examinează detaliat, cu interes pentru contextul social-politic al producției și receptării. O bibliografie extinsă, bine structurată, închide un volum colectiv substanțial, care face cinste oricărei biblioteci de cititor-cinefil.
