Părerea mea exactă despre
Cântecele mării?... Părerea mea despre acest film este proastă. Chiar dacă nu aş lua ca nivel de comparaţie realizările reprezentative ale genului, să spunem filmul american
Cântând în ploaie, ci aş aminti de românescul şi atât de negativ comentatul
Împuşcături pe portativ, şi tot aş fi dezamăgită.
...Baletul este inexistent. Ba nu, există: penibil, sărman.
...Cântă în film doar Dan Spătaru — adevărat, fermecător ca întotdeauna, dar cântă mult, mult, foarte mult... Nu şi-a amintit nimeni că actorii
Ştefan Bănică şi
Ion Dichiseanu sunt şi buni cântăreţi?
...De ce o actriţă, atât de talentată ca Natalia Fateeva, e pusă să clipească şi să-şi mijească ochii, minute şi minute în şir, ascultând nişte texte muzicale demne să furnizeze material pentru cel mai acid articol de critică, în domeniul acesta şi aşa destul de criticat?
...De ce atâtea fete urâte, sau poate urât filmate?
E adevărat că povestea filmului am urmărit-o destul de greu, sau poate deloc, dar probabil sunt eu de vină şi nu scenariul care îmi închipui că a fost citit înainte de începerea filmărilor.
În macara, în maşina antedeluviană, în sanie, în salonul de epocă, totul e déjà vu, connu, dar probabil că asta s-a urmarit. De ce? Tot eu sunt probabil de vină că nu am înţeles.
Frumoasă şi melodioasă muzica lui
Temistocle Popa, dar neservită întotdeauna de o orchestraţie interesantă. În genere, filmul este atât de «necomedie muzicală», încât muzica, repet, frumoasă, a lui Temistocle Popa, nu-I putea salva.
