REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Cartea de film – „Cinematografia japoneză”


     Spre deosebire de western, gen prin excelenţă popular, realmente tentant pentru criticul cu vocaţie, încercarea lui Ervin Voiculescu se anunţa de la început anevoioasă. Condiţiile europene de informare, totuşi reduse şi nelipsite de o oarecare doză de aproximaţie, fac încă din cinematografia japoneză o adevărată «terra incognita». În plus, înseşi coordonatele întregii arte nipone fiind diferite, mai ales prin tradiţie, de cele familiare nouă, dificultăţile de apropiere de una din ramurile ei erau cu atât mai mari. Din depăşirea, în parte, a acestor dificultăţi, rezultă şi valoarea cărţii lui Ervin Voiculescu. „Cinematografia japoneză” este mai ales un prim şi util volum de referinţă, a cărui principală calitate este efortul de documentare.
     Ne aflăm în faţa unui miracol, ne avertizează autorul de la început. Şi într-adevăr, un miracol cantitativ, de producţie (prima din lume) şi un miracol calitativ, de aderenţă la gustul european (probă numeroasele premii la festivalurile internaţionale), aderenţă care confirmă în fond superioara împlinire artistică a multor filme japoneze. Ervin Voiculescu descrie cu răbdare şi precizie drumul ascendent al acestei cinematografii, insistând justificat în relatarea puncteIor sale de răscruce. Necesare profiluri de regizori («clasicii», «generaţia mijlocie» şi «noul val») cu enumerarea principalelor lor producţii, precum şi relatarea succintă a celor două categorii tradiţionale — jidai geki (filmul istoric) şi ghendai geki (filme cu subiecte moderne) — completează această schiţă istorică. Din păcate însă, «miracolul» propriu zis rămâne mai puţin explicat, fiind rezumat, în ultimă instanţă, într-o singură frază: «Subtila înţelegere şi adaptarea organică a particularităţilor prodigioasei culturi naţionale nipone la exigenţele ecranului, constituie secretul fiImului japonez...» Deficienţa era poate greu de evitat în această primă fază şi în acest redus spaţiu editorial. Sunt convins că un studiu ulterior (care nu va mai folosi, desigur, simplele etichetări de «umanist» sau «progresist» drept judecăţi de valoare) o va înlătura.
 
(Cinema nr. 9, septembrie 1966)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: cinematografia japoneza, dinu kivu, ervin voiculescu, recenzie carte

Opinii: