Alte rocambolisme din Războiul Rece sunt documentate - de astă dată nu - în
Afacerea Tănase al lui Ionuţ Teianu: povestea unui enigmatic securist român care în 1982, în loc îndeplinească ordinul de asasinare a scriitorilor Virgil Tănase şi Paul Goma, aflaţi în exil la Paris, predat contraspionajului francez, apoi şaradă - cu înscenări de răpiri şi asasinate - menită să ducă de nas Bucureştiul. Lanţul de evenimente e reconstruit pe ecran cu limpezime şi concizie, din interviuri (inclusiv cu fostul director adjunct al contraspionajului francez, Clair) şi numeroase materiale de arhivă (adunate în mare parte de coscenaristul Liviu Tofan, fost redactor la Europa Liberă) - munca realizatorilor de ilustrare a poveştii fiind uşurată de entuziastele apariţii ale securistului "defector" Matei Pavel Haiducu la televiziunea franceză, după consumarea afacerii, inclusiv ca vedetă a unui serial documentar (narat de Omar Sharif) despre secretele misiunii de spion. Motivele acestui personaj de a acţiona aşa cum a acţionat rămân greu de ghicit: interviu acordat Televiziunii Române la scurtă vreme după Revoluţie, el se arată plin de patos umanist şi anticeauşist, dar Clair exprimă dubii politicoase în privinţa umanismului său, iar Virgil Tănase, el însuşi intervievat, îl caracterizează ca pe un megaloman (exagerarea propriei importanţe fiind, conform lui Tănase, o boală profesională printre spioni) şi un "papiţoi". Documentarul însuşi (nominalizat şi el la Gopo 2014, dar prin format aparţinând mai degrabă televiziunii de tip Discovery decât nu moralizează, ci doar relatează faptele.
