Dreptate în lanţuri (1983)

Opinia criticului
"Pantelimon şi tovarăşii săi dau semnalul sfârşitului legendelor. Cavaleri ai crepusculului, înveşmântaţi hilar, cu haine de niciunde şi nicicând, târăsc după ei un destin ce semnifică înseşi modalităţile de destrămare a poveştii: senin, protagonistul trece direct în legendă – într-o legendă a cărei moarte o cunoaştem –, un altul sfârşeşte în delaţiune, iar al treilea în sinucidere. Liberi cu adevărat nu sunt decât Pantelimon şi cel aflat mereu în căutarea morţii (reamintim râvna cu care Claudiu Belonţ descoperea instrumentele anihilării: un cuţit, un capăt de sfoară etc.) pentru că ei îşi cunosc şi propriul sfârşit şi pe cel al istoriei lor, în timp ce trădătorul forţează destinul. Prin intermediul psihologiei portretului, autorul meditează asupra unui timp anume." (Magda Mihăilescu, Almanah Cinema 1987)