Apa ca un bivol negru (1970)

Opinia criticului
"Se poate spune că, aidoma lui Gente del Po al lui Michelangelo Antonioni şi Ossessione al lui Luchino Visconti, Apa ca un bivol negru denotă aceeaşi capacitate a imaginii de a retrasa drumul spre adevăr al cinematografului." (Titus Vîjeu)

O experienţă singulară
"Filmat pe viu, în tensiunea ascuţită a momentului, sub impulsul senzaţiilor, impresiilor imediate, încă nedecantate, filmul acesta e dictat de realitate, aş zice, şi scris cu un condei grav şi calm, care asociază exactitatea reportericească cu pasiunea reflecţiei, documentul crud cu vibraţia lirică, descrierea voit rece a faptului cu emoţia copleşitoare a confesiunii, constatarea cu implicarea. Apa ca un bivol negru mi se pare o experienţă singulară în contextul cinematografului nostru de până acum, şi o experienţă rodnică — încercarea de a transcrie o realitate găsită, încercarea de a restitui aparatului de filmat o demniate fundamentală — cea a mărturiei. Şi, nu mai puţin, acest film, izvorât din sensibilitatea autorilor lui la o tragedie colectivă, născut din conştiinţa nevoii lor de a fi prezenţi, acest film, pornit din inimă reprezintă un gest de angajare morală venit din partea celei mai tinere generaţii de cineaşti de la noi, dornică să respingă evazionismul şi vechile superstiţii locale, hotărâtă să vorbească despre viaţa celor în mijlocul cărora trăieşte, acum, aici. Să aplaudăm călduros acest început, acest semn de bun augur." (George Littera, Cinema nr. 6, iunie 1971)