Magicianul (2020)

Storyline

„Actiunea filmului se petrece pe fundalul inaugurarii primei centrale electrice din Sulina anului 1910, cu alte cuvinte in ziua in care magia modernitatii, lumina electrica, patrunde pe stradutele portului (in acele vremuri un porto franco vivant si cosmopolit). Pe atunci, Sulina sau Europolis, dupa cum a numit-o Jean Bart, era un oras portuar in plina dezvoltare, progresist si cosmopolit, administrat de o Comisie Dunareana (compusa din Marea Britanie, Franta si Principatele Romane) dar, in acelasi timp, o margine de lume, un loc periculos mustind de pirati si contrabandisti. Pe fundalul acesta al promisiunilor modernitatii si progresului, personajul nostru, un tanar cu palton elegant, usor ros pe la maneci, cu mustati pomadate si un joben in mana dreapta, Ilarion Maglavitul, 35 de ani, se ocupa cu o indeletnicire care pare mai curand obscura si oricum de domeniul unui trecut ignorat: prestidigitatia, altfel spus iluzionismul, mai cinic spus trucuri ieftine de iarmaroc. Ilarion este asadar un saltimabanc, un om al spectacolului ieftin de duzina.Fireste, in ziua in care lumina electrica va inunda strazile portului, trucurile lui nu mai au nicio savoare pentru ca magia este in alta parte. Pe langa ratarea ca magician, Ilarion mai are si alte doua pacate: este muieratic de-i stiu de frica toti sotii din Sulina, incornorati sau nu, si betiv de-l stiu de musteriu toate locantele din oras. Ar fi putut sa supravietuiasca asa, daca nu ar fi facut o mare gre-seala: unul dintre sotii carora le-a pus coarne a aflat iar acela este si un om al prezen-tului, un contrabandist grec, iute la manie si razbunator. Povestea de dragoste pe care a avut-o cu sotia lui Kir Ianis, Elena, nu va ramane fara urmari si viata magicianului nostru se va schimba chiar la sfarsitul unei zile unice in viata portului. Ilarion va incerca sa isi gaseasca locul in noua lume, insa ii va fi din ce in ce mai greu sa se adapteze si sa admita ca este de fapt un trisor marunt. Ba mai mult, va fi nevoit sa isi caute scaparea de furia lui Kir Ianis. Toate incercarile sale de a-si continua vechea indeletnicire vor fi intr-un fel sau altul sortite esecului. Iar cand la ultimul spectacol in Sulina, stiind ca va trebui sa paraseasca locul pentru totdeauna, il va zari in multime pe Kir Ianis, va fi nevoit sa fuga catre port. Insa in lumina noua, cea electrica aruncata de felinare, orasul nu este acelasi, strazile nu ii mai sunt cunoscute si casele deloc familiare, asa incat se rataceste pana intr-o fundatura. In spatele sau, se aud pasii implacabili pe care Kir Ianis ii face pe caldaram. In fata un perete, in spate un dusman de moarte, iar in mana jobenul care ii aminteste ca odinioara, in copilarie, credea de a binelea in magie. Kir Ianis se va apropia de Ilarion cu un jungher in mana pe a carui lama lumina arun-cata de un felinar luceste sinistru si a moarte. In ultima clipa, Ilarion isi vara mana in jobenul gol si ceea ce gaseste acolo este chiar credinta in magia interioara, in fapt, in sine insusi.” Bogdan Mureșanu