Trivia
Opinia criticului
„În fața unui perete înalt, neted, de netrecut, se află o furnică. O furnică în impas. Își ia elan și se năpustește cu capul în zid, să-I dea la o parte. O încercare, apoi alta. De o mie de ori cu capul de perete, până înțelege. Și începe escaladarea. O prăbușire, apoi alta. O mie de prăbușiri până să ajungă deasupra, pe coama zidului. Beată de fericire. Dar, în față, are alt perete, la fel cu primul. Căci furnica se află pe treptele unei mari scări care suie, suie — spre ce?
Orizontul se deschide doar din treaptă în treaptă și fiecare treaptă cere aceeași experiență, același efort și furnica fragilă e și încăpățânată și naivă și... Fără răutate, cu râsul pe buze, dar lucid și parcă uneori pe un ton sarcastic, filmul adună mai multe «pilule» vizuale în care, timp de câteva zeci de secunde, trec marile situații ale unei vieți. E un fel de mic tratat despre viață, succes, înfrângere și triumf, acest film, unde furnica oscilează perpetuu între a pierde și a câștiga, niciodată pierzând definitiv, niciodată câștigând absolut.
Verva desenului lui Matty, dramaturgia precisă și eficace sunt puse în valoare de inteligența care descoperă o îndoială și o sămânță amară în spatele fiecărui surâs. O parabolă a condiției umane, care e mai mult comedie umană. Sau invers.
În «decorul» animației românești, trebuie semnalată în mod special apariția filmului Formica I, pentru că el justifică aspirațiile (câteodată împlinite, de multe ori ignorate) ale unui gen către o clasă internațională.” (Dan Comșa, Cinema nr. 12, decembrie 1973)
„Formica lui Matty propune un serial de „pilule”, unde se întrec verva și hazul, elipsa și sugestia rapidă, într-un fel de defilare a poantelor care spun multe. Formula aleasă de Matty se împlinește într-un desen simplu și eficace, linia sugerând profunzimea și volumul.” (Dan Nestor, Cinema nr. 1, ianuarie 1974)
