Acoperişul (1970)

Opinia criticului
„Jean Petrovici are un fel al său de a vedea lumea, un mod anume de a o întipări în imagini. E un regizor care nu poate rămâne rece, detaşat, obiectiv. E un sentimental (în sensul bun al cuvântului) declarat, nicio clipă deghizat în hainele altcuiva. Toate filmele sale par a fi făcute, întâi şi întâi, cu inima. Petrovici ştie să găsească un dram de emoţie în lucrurile mari şi în cele mici. Acoperişul este un film în care îl regăseşti pe regizor în tot ceea ce are specific. Petrovici a fost martorul unui act de omenie: undeva într-un sat, peste care a trecut furia apelor, nouă muncitori de la uzinele „Griviţa Roşie” au venit să ridice o casă, să redea unei familii de sinistraţi acoperişul. Gestul acesta care implică nobleţe sufletească a trezit ecouri adânci în regizor. El a ştiut să povestească cald, apropiat, firesc despre solidaritatea simplă, directă, necesară. Nouă oameni au petrecut un neobişnuit concediu. Nouă oameni au clădit cu lemn, cărămidă, cu apa regăsită în adâncul pământului, apă care după ce a pustiit vine să pună temelie, un cămin. Unora li se va părea poate acest film de un lirism excesiv. Dar acesta este regizorul, acesta este stilul său, acesta este filmul pe care a vrut să-I facă. Să nu-i pretindem altceva.” (Alexandru Racoviceanu, Cinema nr. 11, noiembrie 1970)