Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film




Sergiu Huzum


  • Director de imagine
  • Născut(ă): 30.11.1933 la Focșani (Vrancea)
Sergiu Huzum (n. 1933 – d. 2004) a absolvit IATC în 1956, ca nici zece ani mai târziu să devină o vedetă a Studioului Sahia, prin colaborările cu cineastul veteran Mirel Ilieșiu, dar și prin propriile documentare. Istoria cinemaului și-l amintește mai ales ca operator al primelor filme ale lui Lucian Pintilie, Duminică la ora 6 (1966) și Reconstituirea (1970). În 1963 brevetează procedeul cinematografic al transtrav-ului, obținut prin simultaneitatea zoom-ului și travelling-ului. Este invitat să călătorească la Paris alături de soția sa, poeta Mioara Cremene, pentru a face Metropoem în cadrul Serviciului de cercetare al Radioteleviziunii Franceze, un studio experimental a cărui existență nu a durat mult. Decide să rămână în Franța, unde lucrează pentru mult timp în televiziune, făcând înconjurul lumii pentru reportajele sale. În 1999 publică în România o carte de eseuri, Obiective subiective. Ochiul cineastului priveşte lumea prin cuvinte (Editura Albatros), ca aproape 20 de ani mai târziu, în 2014, Editura Uniunii Cineaștilor din România să publice un alt volum eseistic, Privind lumea prin cuvinte, proiect editorial al Anei Blandiana, Rodicăi Lăzărescu și Romulus Rusan.
 

Trivia

  • Pleacă în Franța în 1969.
  • Căsătorit cu scriitoarea Mioara Cremene, care scrie scenariul pentru Metropoème, premiat la Quinzaine des Realisateurs Cannes 1970.
  • În anul 2000 publică o carte, "Obiective subiective".
  • În 2018 apare volumul ”Privind lumea prin cuvinte” la Editura Uniunii Cineaștilor din România. 
Două opinii despre Transtrav
Lucian Pintilie: Transtravul este fără îndoială un procedeu foarte interesant. Noutatea Iui, înaintea laturei tehnice, constă în variatul conţinut ce-l poate sugera, în funcţiile deosebite pe care le conferă plasticii cinematografice. Cum punerea la punct şi definitivarea lui tehnică s-a făcut după ce echipa noastră începuse filmările cu Duminică la ora 6, transtravul — ca formă de expresie artistică — nu apare perfect integrat concepţiei plastice a filmului. Ca orice lucru nou, neexplorat încă, el a fost întrebuinţat de noi în forme destul de primitIve. Rămâne evident pentru mine că procedeul are posibilităţi de extensie mult mai mari şi ceea ce doresc colegului meu Sergiu Huzum este ca alţi regizori să-l utilizeze mai fecund.
A. Petculescu (inginer—şeful serv. tehnic C.P.C. Buftea): În domeniul tehnicii cinematografice există două categorii de procedee: unele, strâns legate de procesul industrial— şi aici orice descoperire sau inovaţie are un efect în special economic — şi altele, care ţin mai ales de procesul de creaţie. Transtraval e un procedeu aparţinând celei de a doua categorii. De aceea importanţa lui trebuie căutată în planul expresiei artistice. De altfel acest lucru a fost subliniat şi la Milano, unde congresul UNIATEC, ţinut în luna octombrie 1964, a manifestat un viu interes pentru invenţia românească. Deşi transtravul nu şi-a luat încă locul între procedeele tehnice des folosite, i se pot prezice de pe acum posibilItăţi de amplificare. Apariţia obiectivelor cu transfocatoare având ecartamentul distanţelor focale mărit, va prelungi considerabil efectul mişcării de transtrav, senzaţia elasticităţii spaţiului devenind mult mai evidentă. Aş dori să amintesc meritul deosebit pe care l-a avut echipa de ingineri şi tehnicieni condusă de ing. Răduleţ în realizarea practică a dispozitivului care sincronizează mişcările obiectivului cu cele ale căruciorului de traveling, problema fiind din punct de vedere tehnic foarte complicată. (Cinema nr. 4, aprilie 1966)