REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film




Ovidiu Gologan


  • Director de imagine
  • Născut(ă): 14.05.1912 la Constanţa (Constanţa)
  • Decedat(ă): 26.04.1982 la Bucureşti
"Ovidiu Gologan şi-a început biografia artistică în 1936, ucenicind alături de Amedee Morin şi Iosif Bertok, pentru a debuta în documentar în 1940 (Derbiul de la Băneasa); a devenit apoi reporter de război şi coautor la filmele România contra bolşevismului şi Războiul nostru sfânt, pentru ca în 1946, la 1 iunie, să fie singurul operator care va filma executarea Mareşalului Antonescu. Artist polivalent, Ovidiu Gologan are o filmografie considerată de biograful său „impresionantă” nu numai prin varietatea subiectelor, ci mai ales prin numărul extrem de mare de filme pe al căror generic apare nurnele său în calitate de asistent, scenarist, regizor şi operator". (Călin Stănculescu)

Trivia

  • Marele Premiu ACIN i-a fost decernat „pentru întreaga sa activitate artistică și contribuția sa la dezvoltarea artei cinematografice românești.”
  • În 1998, în cadrul seriei "Centenarul cinematografului românesc" iniţiată de Uniunea Cineaştilor, apare monografia "Ovidiu Gologan" de Corneliu Medvedov - vezi Cinetipar.
Ovidiu Gologan despre crezul său estetic:
„Lumina reprezintă un mijloc tot atât de important ca și culoarea. Fără lumină nu poate exista culoarea. Fiecare proiector este un instrument într-o orchestră. Și după cum într-o orchestră toate instrumentele trebuie să rezolve o partitură, tot așa și lumina trebuie să «cânte» într-o armonie deplină. Este și aceasta, dacă vreți, o simfonie. (...) Pentru că întotdeauna am văzut o interdependența între lumină, culoare și muzică. Corelația dintre strălucirea luminii și a umbrei (da, da, are și umbra strălucirea ei aparte!), armonizarea petelor de culoare și a reflexelor, nu poate fi rezolvată decât printr-un raport corect între lumină și culoare. lar culoarea, ca și muzica, aprofundează ambianța, subliniază atmosfera unui episod sau al altuia, devenind starea lăuntrică a personajelor”.